Am povestit cu Eliza Yokina despre noul ei design: 11Case. E greu să nu te prindă în joc!
Eliza Yokina este arhitect, designer de obiecte pentru copii, dar şi mama Minei şi a Iliei. A lansat de curând un joc pentru copii, 11Case – format, cum îi spune numele, din 11 căsuţe de lemn (recuperat în urma prelucrării) care se îmbină formând case mai mari, sate, oraşe. 11Case vă aşteaptă să-l descoperiţi şi să-l dăruiţi la Made in RO – Târg de design românesc, pe 21 şi 22 decembrie la Impact Hub Bucharest, chiar în Piaţa Unirii, pe str. Halelor nr. 5 (etajul 2 & etajul 3). Înainte însă vă invităm să îi aflaţi povestea din interviul de mai jos realizat de colegii noştri de la designist.ro.
Acum câţiva ani ai construit Casa Minei, un obiect de arhitectură pentru copii. În 2011, citeam Vise despre case, cartea-obiect cu poveşti care să-i introducă pe copii în lumea arhitecturii. Am spune că era şi timpul ca micile case să sară din poveste într-un joc. Care e însă povestea ta în dezvoltarea acestui nou proiect?
Sunt mai multe poveşti care sunt ascunse în joc, fiecare o poate descoperi pe a lui. Prima despre care vreau să povestesc este Povestea Naturii. Căsuţele vin direct din copaci, acei copaci care au crescut în păduri şi care au fost tăiaţi pentru a deveni mobilier, finisaje şi materiale de construcţie. Aşa, ei au ajuns în ateliere şi fabrici în care se prelucrează lemnul.
În ateliere am văzut că sunt multe lemne rămase nefolosite, defecte sau pur şi simplu resturi. Şi fiindcă copacilor nu le-ar fi plăcut să devină resturi, m-am gândit că s-ar fi bucrat să devină căsuţe de joacă sau de împodobit casele oamenilor. Aşa a ajuns lemnul, tăiat şi şlefuit, în forme de case în nişte cutii făcute special pe măsura lor – tot manual şi tot din copaci.
Când deschidem cutia primul lucru pe care îl putem face este să închidem ochii pentru a mirosi lemnul, focul şi natura prin ele. După aceea putem privi prin căsuţe, căci sunt nefinisate, le observăm diferenţele, culoarea, fibra, greutatea, duritatea, defectele.
Când am spus defectele deja am început altă poveste, despre grup, echipă, toleranţă. Defectul sau diferenţa nu este un lucru negativ şi în nici un caz un motiv de eliminare din joc. Iar când spuneam culoare mă gândeam să încep o poveste despre foc, căci el a dat culoarea unora dinre căsuţe. Apoi putem povesti despre căsuţe, sate, ferme, oraşe…, putem inventa reguli şi ne putem gândi la noi şi noi poveşti. Putem sta aproape în jurul jocului şi asta e o altă poveste.
Problema numărul 1 pentru designerul de obiect din România este relaţia cu producătorul. Jocul “11Case” este Made in RO, a fost produs de Bdlemntech. Cum a decurs colaborarea?
Neaşteptat de bine! Cu toate că ştiu extrem de bine ce înseamnă o comandă de câteva piese care nici nu poate fi cuantificată în cantiate sau preţ, pentru un producător mai mare care are comenzi de onorat, termene de respectat etc. Am vrut, totuşi, să încerc cu ei tocmai pentru că ştiam ce posibilităţi tehnice au şi mai ales de termotratare. Andrei Constantinescu (general manager) a dat o şansă acestei încercări, iar după ce a văzut produsul final a devenit fan (sper că nu exagerez). Oricum relaţia este la început, iar producătorul, având experienţă, mă îndrumă destul de mult. E o relaţie – simt eu – bună, la care sperăm şi care abia începe.
Cele 11Case din lemn, recuperat în urma prelucrării în ateliere de profil, se îmbină foarte prietenos şi uşor pentru copiii mai mici de 3 ani. Pentru cei mai mari, de până la 8 ani, jocul vine la pachet cu conectori de lemn, cretă colorată şi suport pentru desen, dar şi autocolante decorative. Pentru a stimula şi mai divers creativitatea, imaginaţia şi perspectiva copiilor.
Ce planuri ai pentru 11Case: să aibă un site dedicat, de unde să poată fi comandat worldwide; să fie un joc introdus în magazine de design de la noi; să fie prezentat în grădiniţe care pun accent pe soluţii alternative, cu design inclus, pentru stimularea creativităţii copiilor?
La asta lucrez. Deocamdată testez, încerc să îmbunătăţesc, să analizez feedback-ul, încerc să înţeleg şi să prevăd cel mai bun scenariu pentru a-l amplasa în piaţă. Sper că va ieşi ceva în final.
Cât de mult le plac copiilor cele 11Case, ce impresii ai surprins la cald?
Am testat jocul prima oară la fetiţele mele, feedback pozitiv – din prima. Ilia (1 an şi 8 luni) s-a jucat în jur de 15 minute, cu bucurie. Modul de îmbinare a căsuţelor în V este inventat prin anii ’30 şi produs ca joc prin anii ’60, în scopul unui joc pentru copiii cu dizabilităţi.
Este foarte important pentru cei mici sau cei cu dizabilităţi să aibă satisfacţie prin senzaţia de reuşită jucându-se. Iar acest mod de suprapunere este foarte uşor de stăpânit şi tocmai de aceea atât de prietenos.
Mina (4 ani şi 8 luni) s-a jucat mult mai puţin. Atunci am decis să-l fac mai atrăgător pentru copiii mai mari. M-am gândit la un kit de stickere pentru personalizare şi decorare (create de Laura Cristea) şi la un suport pentru desen cu cretă pentru inventat reguli şi desenat străzi, să zicem. Apoi am mers şi în grădiniţă să testez cu mai mulţi copii. Feedback pozitiv: am adus şi alte jucării în joc, animale, maşinuţe.
Eşti arhitect, designer de obiecte pentru copii, şi mamă. Cât de uşor/greu e de găsit pe piaţă o alternativă de design, educativă pentru jucăriile celor mici?
Nu e greu de găsit, la urma urmei îl poţi comanda pe net de oriunde, problema este că e nişat, exotic aproape, nu este o opţiune comună nici în cadru specializat şi nici în familii. Se face exces de ieftin, sunet, lumini, expresivitate, seducţie, excitare, alint şi răsfăţ şi în final – nimic.
Am experienţă în cadrul Asociaţiei De-a Arhitectura, în care activez, şi de acolo învăţ şi observ unele practici şi idei. Învăţ odată cu proiectele educative pe care le dezvoltăm, dar şi împreună cu copiii mei.
Eu evit să am în casă jucării extraordinare, cele care au calitatea de a-i copleşi pe copii, nu-mi plac nici caietele cu desene pentru haşurat, prefer blocul de desen cu foi albe. Aş vrea ca toţi copiii care se joacă cu 11Case să inventeze şi imagineze noi jocuri şi poveşti, altfel zis să conducă ei jocul în direcţia care li se potriveşte.
În România, ştim foarte puţini designeri care fac jucării pentru copii: în afara proiectelor tale i-am mai putea menţiona pe Minitremu (din Târgu Mureş), iar anul acesta l-am descoperit şi pe Mihai Stamati (din Chişinău). Să fie pentru că, la noi, părinţii abia acum încep să simtă nevoia unor astfel de jucării, văzându-se invadaţi de replici din tot felul de materiale, plus tabletele ce par să devină gadget-ul oricărui copil?
Sunt foarte frumoase jucăriile de care ai pomenit, sunt bucuroasă că există. Eu cred că aşa cum cartea tipărită nu va dispărea, nici jucăria mecanică sau de lemn nu o să dispară de pe raft. O jucărie pe care o poţi repara, sau o poţi lăsa să aştepte generaţia următoare de copii în familie, sau o poţi da prietenilor e o jucărie autentică. Există acest trend de ceva vreme în design, în Europa cel puţin, către autentic, natural, primar – care se simte şi aici. Nu sunt împotriva jocurilor gadget, însă le evit, căci izolează, îndepărtează.
Cele 11Case sunt jucării care ne-ar plăcea şi nouă. Le-am păstra ca decoraţiuni atunci când nu sunt folosite la joacă. Care e jucăria ta preferată?
Jucăria este un obiect care te invită să-l manipulezi, îţi trezeşte curiozitatea şi imaginaţia şi te duce în altă lume. Obiectele decorative îndeplinesc doar o parte din aceste lucruri, deşi multe jucării devin la un moment dat în viaţa lor obiecte decorative. Toţi copiii au această capacitate extraordinară de a intra cu uşurinţă în imaginar prin joc, iar acolo se află lumi infinite. Eu mă joc făcând lucruri.
Ce cadouri le pregăteşti tu micuţelor tale de Crăciun? Sau: un sfat pentru părinţii care caută acum cadouri…
Acasă, în jurul sărbătorilor, ne pregătim de un dublu cadou. Jumătate din jucării se pregătesc să meargă la copiii care au nevoie mai mare de ele decât noi, iar nouă ne rămâne mai mult loc pentru a ne juca cu cele rămase şi pentru cele ce urmează să vină. Mai ales că tocmai le-am făcut cadou fetelor mele un set 11Case.
11Case aşteaptă să fie dăruit şi să te prindă în joc la Made in RO – Târg de design românesc, pe 21 şi 22 decembrie. Vino la Impact Hub Bucharest, unul dintre cele mai creative spaţii din Bucureşti. Este chiar în Piaţa Unirii, la doi paşi de Hanul lui Manuc, pe str. Halelor nr. 5 (etajul 2 & etajul 3). Vom fi şi noi prezenţi cu albumele igloo şi cel mai nou număr al revistei în care Eliza Yokina ne povesteşte despre un alt proiect dedicat copiilor pe care l-a finalizat de curând.
Fotografii: prin Eliza Yokina
Articol preluat de pe designist.ro