Amenajare restaurante Scandia
Nostalgia vieţii (şi bucătăriei) rurale, fermecătoare prin simplitate, se arată în spaţiul urban în formă hibridă, la mall. Este greu de imaginat un food court fără cel puţin două-trei restaurante cu bucătărie „românească” servită de domnişoare cu catrinţă, pe sub grinzi de care sunt atârnate ştergare şi struguri din plastic colorat. Să vorbeşti despre tradiţie fără să o îngâni copilăreşte este o provocare serioasă pentru profesionistul contemporan. Iată un exemplu ce reuşeşte să facă aceasta cu succes: amenajarea restaurantelor Scandia, de către arhitectul Corvin Cristian.
Atunci când „geniul popular” românesc se îndeasă într-o formă contemporană, fie ea cântată, purtată, sau mai grav, construită, rezultatul nu reuşeşte să sară pragul kitsch-ului decât foarte rar. În amenajările spaţiale ce fac uz de tradiţie – abundente într-o societate, de altfel, deprinsă cu uitarea acesteia – se practică de cele mai multe ori colajul fără noimă al unor elemente zis „folclorice”, provenite din zone şi timpuri diferite, care, prin alăturarea lor forţată, devin cel puţin rizibile. În chip superficial, sunt preluate din repertoriul construit rural doar părţile lui decorative, fără un minim studiu asupra tâlcului bucătăriei româneşti.
Mesajul ce trebuia transmis prin amenajarea celor două spaţii – din spaţiile contemporane Băneasa şi Doldora – era „Bucătărie românească, din conacul boierului”, iar proiectul trebuia să confere o anumită identitate vizuală firmei comanditare, distinctă faţă de alte restaurante similare. Au fost identificate şi preluate elemente ce ţin de tradiţie, dar limbajul caracteristic rămâne unul profund contemporan, deci prietenos şi accesibil.
Cuptorul (sau vatra) este inima casei tradiţionale, în jurul lui se desfăşoară locuirea. Acest principiu a fost bine înţeles de autori, iar întregul proiect pune bucătăria deschisă în centru. În faţă, mese din nuc, masive, alături de scaune din lemn curbat de tip Thonet de aceeaşi nuanţă realizează un cadru bun pentru dialog (cel puţin culinar), dar imaginea generală nu face exces de decoraţii pentru a deveni apetisantă publicului.
Elementele interactive există, însă, luând forma panourilor „explicative” din zona bucătăriei. Pe fundal închis la culoare sunt scrise de mână reţete tradiţionale şi desenate scheme ce ţin de conţinutul bucătăriei prezentate dedesubt, pe rafturile de servire.
Materialele folosite ţin mai degrabă de un limbaj contemporan fericit decât de imitaţia stângace a vernacularului. Fâşiile lungi de sticlă transparentă, accentele luminoase şi detaliile cromate completează de minune spaţiile altfel abundente în lemn masiv de culoare sobră. Interesant este că cele două vârste ale arhitecturii ilustrate prin proiect nu sunt în competiţie una cu cealaltă, ci se complimentează reciproc: spaţiile discutate sunt în egală măsură reprezentative pentru un anumit tip de bucătărie, dar şi pentru anul 2011.
Independent ca expresie de trendul „folclorist” şi mult mai greu în conţinut decât acesta, proiectul de amenajare al restaurantelor Scandia poate servi ca o reţetă de bun gust arhitectural.