Sezonul Gehry
Pe lângă colaborarea cu brandul Louis Vuitton, care a dus la o imagine-concept de impact (imagine care îmbracă nu numai Fundaţia culturală nou-inaugurată, ci şi vitrinele brandului, pentru colecţia de toamnă-iarnă), Frank Gehry a avut dedicat, la Centrul Pompidou, un spaţiu expoziţional generos – o amplă expoziţie retrospectivă a lucrărilor arhitectului american, deschisă până pe 6 ianuarie 2015.
Amplul proiect al Fundaţiei Louis Vuitton a avut parte de multă mediatizare pe parcursul celor opt ani care s-au scurs de la prezentarea ideii până la inaugurare. Scopul arhitectural al grandiosului obiect „a fost acela de a concepe o clădire care să evolueze odată cu trecerea orelor, deci şi odată cu incidenţa luminii, astfel încât să creeze impresia de efemer şi, prin asta, impresia de continuă schimbare” (Frank Gehry). Pentru a realiza acest lucru, autorul a imaginat, iniţial, un „nor de sticlă” pe care l-a prezentat, acum opt ani, ca fiind imaginea noului spaţiu cultural şi artistic al Fundaţiei.
Construcţia a început în 2008 şi a fost inclusă, chiar înainte de a fi terminată, pe lista clădirilor de referinţă obligatoriu de studiat la Harvard; echipele de arhitectură şi structură participante au fost deja premiate, atât în Franţa, cât şi în America. Iar în octombrie 2014, obiectul, deopotrivă premiat şi controversat, a fost, în sfârşit, inaugurat. Imaginea finală este cea a unui iaht – mai curând a unor vele abstracte de iaht, aşezate pe o oglindă de apă (înconjurată de o instalaţie de lumini şi oglinzi, creată de Olafur Eliasson şi dispusă la subsolul clădirii). Cele 12 „pânze” din sticlă care se ridică în mijlocul unui ocean de vegetaţie (Jardin d’Acclimatation, la nord, şi Bois de Boulogne, la sud) şi îmbracă aproximativ 38 000 de metri pătraţi de clădire, construiesc un scut oblic şi ondulat peste „iceberg” – aşa cum a fost denumit miezul alb al clădirii, realizat tot dintr-o succesiune de forme organice, unite prin terase şi brăzdate de luminatoare.
Opţiunea pentru sticlă a fost dată, se pare, de locaţie şi de arhitectura de secol XIX (mai precis de structura de sticlă a Grand Palais dar, în egală măsură, şi de alte construcţii similare, inclusiv de Palmarium, construit în Jardin d’Acclimatation în 1893). Tot principii de secol XIX, de această dată peisagistice, găsim şi în amenajarea generosului sit care înconjoară Fundaţia. Interiorul oferă 11 spaţii expoziţionale, un auditorium cu o capacitate de 350 de persoane şi un restaurant (Le Frank), alături de un lobby grandios şi de trei terase panora-mice.
Colecţia de artă va fi expusă treptat: prima serie de lucrări cuprinde instalaţii create special pentru sit şi semnate Ellsworth Kelly, Olafur Eliasson sau Adrián Villar Rojas. Pentru proiectarea şi detalierea celor 13 500 de metri pătraţi de panouri-pânze din sticlă (realizate din 3 584 de piese din sticlă laminată) şi a celor 19 000 de plăci albe din beton (Ductal, un beton armat ultraperformant) care alcătuiesc icebergul, s-a folosit un soft 3d special, dezvoltat de Gehry Technologies pornind de la Catia (cunoscut program de proiectare de specialitate în domeniul aeronautic). După declaraţiile biroului de arhitectură, se pare că, doar pentru modelarea 3d a arhitecturii, a structurii şi a detaliilor de execuţie ale anvelopantei au lucrat 400 de oameni, toţi împărţind un singur fişier, astfel încât schimbul de informaţie să se poată face exact şi în timp real.
Detalii de imagine
Colaborarea dintre arhitect şi brand nu se opreşte doar la iconicul şi vastul obiect-landmark creat: principiul compoziţional pe care Frank Gehry l-a imaginat pentru Fundaţie, şi anume suita de pânze abstracte ale unui yacht, este reluat, chiar dacă la o scară sensibil mai mică, inclusiv pentru scenografia vitrinelor Louis Vuitton din acest sezon. Inspirate, în cazul de faţă, din imaginea corăbiilor olandeze de acum 500 de ani, elementele sculpturale de display create de arhitect sunt realizate nu din sticlă, ci din lemn îmbrăcat în metal, reprezentând ideea de mişcare printr-o suită de compoziţii abstracte. Cu aspectul unor „pânze umflate de vânt pe care, de altfel, le-am şi denumit Wind Wings”, explică arhitectul, aceste compoziţii îmbracă, la rândul lor, piesele Louis Vuitton, în noua imagine dinamică pe care Fundaţia i-a insuflat-o. Forma şi finisajul acestor compoziţii sunt integral subordonate ideii de mişcare – poate cel mai constant element din întreaga carieră a lui Frank Gehry, în a cărui opinie orice sculptură trebuie să fie, la fel ca şi arhitectura, dinamică. În afară de familia de forme – evident asemănătoare – regăsim, în display-ul vitrinelor, şi efecte similare ale luminii: dacă, în cazul clădirii muzeului, acestea sunt date, natural, de incidenţa soarelui, compoziţia vitrinelor mizează exclusiv pe fini-sajul metalului, şi anume în nuanţe perlate de bleu, gri, maro pal şi roz, cu aparenţe, pe alocuri, aproape lichide.
Retrospectivă la Centrul Georges Pompidou – Paris
Ce mai este de spus despre Frank Gehry, arhitectul VIP, cel care semnează cel puţin o clădire de referinţă la fiecare doi ani pe toate meridianele globului? Totul! Este ceea ce putem înţelege odată ce am parcurs prima expoziţie retrospectivă din Europa dedicată arhitectului, inaugurată pe 8 octombrie la Centrul Georges Pompidou. Prin cele 225 de desene expuse înţelegem în ce măsură lucrul cu creionul pe hârtie este esenţial în ela-borarea gândirii acestui arhitect ce a putut realiza planurile Muzeului Guggenheim Bilbao doar cu ajutorul proiectării pe calculator.
Am putea spune că Gehry este un meşteşugar în epoca informaticii, nedespărţindu-se niciodată de creion, foarfece şi bucăţi de carton pentru a imagina primele planuri ale unei clădiri. Procesul informatic vine abia după ce macheta este fixată, el însuşi mărturisind că nu mânueşte calculatorul cu plăcere şi nici cu foarte mare pricepere, procesul de imaginare a unei clădiri fiind pentru el ceva intim şi palpabil. Cele 67 de machete din expoziţie sunt dovada unei efervescenţe de gândire şi a unei căutări febrile de noi forme. Fiecare clădire trece prin numeroase etape de machetă, iar şansa Centrului Pompidou este aceea de a le expune pe cele intermediare, de lucru, iar nu pe cele finite de prezentare. Parcurgând cronologic întreaga lui carieră putem avea uneori privilegiul de a vedea mai multe machete pentru aceeaşi clădire, permiţând astfel înţelegerea evoluţiei proiectului.
Majoritatea machetelor provin direct din atelierul Gehry, alegerea comisarilor fiind de a nu prezenta piese din colecţia muzeului şi nici prea multe lucrări pariziene, tocmai pentru a aduce publicului cât mai multe elemente de noutate. De altfel, dorinţa organizatorilor este de a realiza o suită de expoziţii care să cuprindă şi aspecte mai puţin cunoscute ale creaţiei lui Gehry, cum ar fi cea de designer şi cea de ceramist.
Info expo: FRANK GEHRY. Prima mare retrospectivă în Europa Centrul Georges Pompidou-Paris
data: 8 octombrie 2014 – 6 ianuarie 2015
Comisari expoziție: Frédéric Migayrou, director adjunct al Musée National d’Art Moderne Aurélien Lemonier, conservator la Musée National d’Art Moderne
Arhitect expoziție: Frank Gehry
Catalog: Frank Gehry, coordonatori: Frédéric Migayrou, Aurélien Lemonier, Editions Centre Pompidou, 2014