"Eu cred ca, de pilda, cei care se nasc, isi petrec copilaria, traiesc si isi traiesc bolile finale intr-un cartier de tip Militari sau Balta Alba sunt alte dihanii, alte fiinte decat cei care traiesc intr-o casa ca asta de pilda. Fara sa vreau sa fac discriminari politic incorecte, nu spun ca ei nu sunt oameni intregi sau n-au drepturile si calitatile altor oameni, dar sunt altfel de fiinte. Sunt fiinte care au mai putine amintiri. In cartierele astea nu poti avea amintiri. Este o stereotipie care amputeaza orice relatie privata cu spatiul cu pricina.
Mediul in care traim este inevitabil o secretie a noastra. Deci, in mod normal, trebuie sa aiba o corespondenta cu ceea ce se intampla in lumea noastra. Eu invoc mereu imaginea unui scriitor din spatiul german din secolul XIX, care spunea: "zoologia lumii, respectiv formele animale din toata lumea sunt strans legate de formele sufletesti ale locuitorilor aceluiasi teritoriu". De pilda, in zone in care la suprafata pamantului sunt girafe, tigri, lei s.a.m.d., si pe dinauntru exista elemente morfologice si energetice de tip girafa, leu, tigru. Cei care traiesc intre tigri au si ei ceva din fiinta tigrului, sub alta forma, in alcatuirea lor interioara. La fel cei care traiesc intre caprioare, ursi si lupi au pe dinauntru caprioare, ursi si lupi?"

Corect si coerent din punct de vedere al momentului si scopului initial pentru care a fost ticluit, utilizarea actuala a apartamentului impunea cateva modificari, in primul rand spatiale urmate de cele tehnice, firesti pentru orice spatiu mai vechi. Cum acest apartament nu mai trebuia sa protejeze amoruri interzise cu iz de mezalianta, se impuneau in principal deschiderea spatiului si modificarea raportului dintre incaperi, deocamdata net favorabil dormitorului.
Am gandit atunci un ansamblu care sa inglobeze si sa rezolve mai multe probleme, de la cea vizuala enuntata mai sus la realizarea unei minime separatii intre dormitor si camera de zi. Totodata ansamblul trebuia sa constituie si un suport pentru obiectele de mobilier si ambientale. Dupa studii formale fulgeratoare dar profunde, am optat pentru o sculptura volumetrica functionala, care sa se articuleze in jurul peretilor glasvandului si care sa inglobeze depozitari joase pe partea dormitorului, spatii pentru aparatura audio catre camera de zi precum si rafturi pentru carti si obiecte decorative. Forma finala a acestui obiect - ansamblu este rezultatul atat al unor considerente estetice, legate de forma generala a spatiului fizic inconjurator (unghiuri drepte, scara intima, deschideri destul de mici catre exterior), cat si al dimensionarilor impuse de obiectele concrete pe care trebuia sa le adaposteasca (dulapuri incastrate catre dormitor, spatele canapelei catre living, carti, casetofon si lumanari aprinse).
PROIECT: FAB GROUP ASSOCIATES
TEXT: BRUNO ANDRESOIU

Habitat: Domnule Florescu, as dori, pentru inceput, sa ne faceti o scurta biografie, atat personala cat si a familiei din care proveniti.
Ion Florescu: Florestii sunt originari din Oltenia, noi avand documente ce atesta existenta acestei familii incepand cu secolul XIV. Primul Florescu se numea Vintila. Voi incerca sa dau cateva nume care au o mai mare rezonanta istorica. Maria Florescu a fost casatorita cu Radu cel Frumos, domn al Tarii Romanesti; in secolul XIX generalul Ion Florescu a fost prim-ministru si ministru de razboi, unificand armata romana sub Alexandru Ioan Cuza. Bunicul meu a fost ultimul ambasador roman in Anglia inainte de cel de al doilea razboi mondial. In 1941 si-a dat demisia deoarece el nu a fost de acord cu decizia regimului Antonescu de a se alia cu Germania. De fapt acesta este motivul pentru care o parte a familiei a ramas in Anglia. Dupa razboi el intentiona sa se intoarca in Romania insa evenimentele istorice l-au determinat sa ramana in exil pentru tot restul vietii.
Eu am modernizat toata casa. Am incercat sa pastrez ce a fost inainte, de exemplu usile cu cristal, care sunt lucrate in stil art-nouveau, dar am refacut toata casa, adica instalatiile electrice, de incalzire, instalatiile sanitare, am utilat baia si bucataria pentru a spori confortul. Bucataria se afla intr-un corp de cladire separat, adiacent, ea avand legatura directa cu locul de luat masa din sufragerie, precum si un acces in curte unde vara obisnuim deseori sa cinam impreuna cu prietenii.
Aceasta casa este foarte eclectica, nu are specificul unei anumite perioade. Sobele sunt produse de firma Meissen in perioada anilor '20, si, ca o paranteza, eu am aflat ca se afla la Bucuresti un domn de origine austriaca in varsta de 105 ani, Emil Wagner, care a fost adus in Romania de familia Bratianu in aceea perioada pentru a monta si a intretine aceste sobe, ce mai pot fi gasite in cateva case vechi bucurestene. Sobele sunt minunate, adevarate bijuterii ce dau o atmosfera foarte placuta incaperilor in care se afla, respectiv living-ului si unuia dintre dormitoare. Au o culoare foarte frumoasa, cu interesante nuante de gri, verde, bej.