Exista in arta romaneasca o sculptura infatisand chipul unei tinere femei, cu obrazul viguros modelat, tradand o puternica personalitate. Este opera lui Fritz Storck si o reprezinta pe sotia sa, pictorita Cecilia Cutescu-Storck, intr-o evocare plina de sensibilitate si poezie. Spiritul celor doi artiSti locuieste, inca, intr-o casa din vechiul Bucuresti, Muzeul Frederic si Cecilia CuTescu-Storck.
Construita intre anii 1912-1913 de arhitectul Alexandru Clavel, cladirea adaposteste o impresionanta colectie de opere de arta (2400 de lucrari!), apartinind familiei Storck : cei trei sculptori, Karl, Carol si Frederic, pictorita Cecilia Cutescu-Storck si fiica sa, ceramista Cecilia Storck-Botez. Conceputa in stil neogotic anglo-normand (varianta Modern Style, cu influente din arhitectura "domestica" a lui Philip Webb), cladirea are fatadele decorate cu barne aparente din lemn, cu brauri in torsade, ancadramente si basoreliefuri din piatra, sculptate de Frederic Storck. Curtea si gradina muzeului acopera o suprafata de aproximativ 3000 m2, cu plantatii de arbori, cu fragmente de coloane, metope, capiteluri si statui din marmura sau piatra, aduse de la Balcic ori sculptate de Karl Storck.
TEXT: SIMONA NASTAC
FOTO: GEORGE VASILACHE

Casa e situata in apropierea Parcului Operei. Beneficiaza insa de linistea oferita de amplasamentul pe o "intrare". Chiar daca este o locuinta inchiriata - si implicit nu suporta interventii majore de volum - personalizarea spatiilor este semnificativ dobandita prin interioare.
Amenajarea locuintei este facuta din interior. Doamna Helene Maumy-Florescu, de formatie ilustrationist si graphic designer, care in prezent se ocupa de amenajari interioare, locuieste in imobil, impreuna cu familia.
Parterul contine zona de zi, iar etajul zona dormitoarelor. Suita incaperilor se ordoneaza in parter catre doua parcursuri posibile: fie intrare, living si dinning fie intrare, living, iar mai apoi scara catre al doilea etaj. Traversarea sufrageriei in loc sa fie un element de disconfort devine o tema de mobilare.
Zona de luat masa este ampla. O masa generoasa are in capat de perspectiva o oglinda Art-Deco. Scaunele mesei sunt acoperite cu huse albe care neutralizeaza parca prezenta lor spatiala. Acest spatiu cu cinci colturi (semn de fosta soba) se coreleaza bucatariei printr-un sas unde a mai fost amenajat un spatiu dinning, mai intim pentru micul dejun.
PROIECT: HELENE MAUMY-FLORESCU
FOTO: SERBAN BONCIOCAT
TEXT: FRANÇOISE PAMFIL

Am descoperit un spatiu confortabil, echilibrat si armonios - o locuinta. Substanta ei este alcatuita din living, bucatarie, dormitor, baie si o zona de acces. Spatiul este fluent si deschis. Inaltimea sub plafon e de 4m. Coloanele vechi de fonta care sustin planseele pe grinzi metalice sunt pastrate. Intradosul planseelor este din tabla casetata. Ducturile de instalatii sunt nemascate. Plutesc inalt peste spatiu aproape dematerializandu-se vizual. Amintirea si prezenta lor este alba. Nu exista usi intre functiunile zonei de zi si nici la dormitor.
De aceea, spatiul are calitatile unui organism suprinzator prin echilibru. O geometrie exclusiv ortogonala, carteziana trimite atentia catre materiale, texturi si culori.
PROIECT: VLAD ARSENE, ZZING LEE - WESTFOURTH ARCHITECTURE PC, NEW YORK
TEXT: FRANÇOISE PAMFIL
FOTO: BJORG PHOTOGRAPHY

La scurt timp dupa anuntarea rezultatului "Concursului de solutii Catedrala Neamului",
i-am solicitat domnului conf. dr. arh. Augustin Ioan, cooronatorul echipei care semneaza proiectul castigator o intalnire. Discutia a urmarit contextul in care s-a nascut tema concursului, necesitatea acestuia, precum si obiectul de arhitectura propus.

"E o problema de context. Este un proiect a carui tema are mai mult de 100 de ani; i-a fost oferita lui Mincu si este frumos ce a spus doamna prof.dr. Anca Bratuleanu, intr-un context aniversar, recent: "daca Mincu nu a facut-o, atunci macar s-o faca Universitatea care-i poarta numele". Si e un proiect serios. Sunt doua atitudini posibile: fie sa-l sabotezi, ca in buna traditie a unui intelectualism "bonjurist", fie sa vrei sa discuti cumsecade. Si s-a discutat dupa ‘90 foarte mult: s-a spus "nu" pentru Parcul Carol, din motive de sit istoric, argument care mi se pare slab. Au fost si argumente arhitecturale, anume referitoare la fatada cea mai importanta, fatada de nord, care era umbrita in permanenta. Iata, Biserica a acceptat sa cedeze asupra acelui punct. Te rog sa ma crezi ca putea sa obtina schimbarea. Unele alternative au fost hilare, altele insultatoare: s-a oferit o groapa de gunoi in Parcul Tineretului. E imposibil, o bataie de joc! S-a propus apoi un amplasament valabil, dar care tine de un alt program: reconstructia bisericii Mihai Voda sau a Vacarestilor, care nu inlocuiesc insa Catedrala Patriarhala, care trebuie sa fie neaparat in centru. Amplasamentul in Piata Unirii este unul nefericit. Si s-au purtat discutii: domnii arhitecti Beldiman, Sturza au vorbit cu P.F. Patriarhul Teoctist si s-a ajuns la consens. Iata ca Orasul a oferit aceasta solutie si e un amplasament mai bun decat toate celelalte, in mod evident".