Ca sa vorbesc despre arhitectura lichida referindu-ma la o casa care este, printre altele, un discurs despre texturi, despre variatele granulatii si densitati ale materiei, poate sa para bizar. Nu este un atentat la materialitatea si atributele tectonice ale casei, ci o tentativa de a explica fluiditatea miraculoasa a spatiului – deopotriva interior si exterior – generata de mirabila intamplare care este casa insasi. Indescifrabila din imagini fotografice si imposibil de intuit fara a fi parcursa, locuinta este prin excelenta fractalica, de o complexitate care pe unii vizitatori ii inhiba dandu-le sentimentul ca sunt dominati de reguli nefiresti. Sute de imagini noi construite caleidoscopic pe masura inaintarii in miezul sau in jurul ei, detaliile care forteaza mereu ochiul la reglaje pe prim-planuri, la fel de elaborate ca si contextul lor, astfel ca devin ele insele cadru general pentru detaliul texturii si asa mai departe, faptura casei se divide pana la molecula, dezvaluind un univers autonom, in care multi au senzatii stranii si iluzii optice provocate de inversarea planurilor de referinta.
PROIECT: ARH. RADU MIHAILESCU
TEXT: SILVIA GUGU
FOTO: SERBAN BONCIOCAT

Actor si regizor, Dan Nasta si-a dedicat 60 de ani din viata unei colectii de arta de o mare valoare muzeala si estetica. Parte dintre obiectele acestei colectii, construite printr-un ales gust cultural, au fost donate in 2001 Palatului Mogosoaia, fiind astazi expuse sub titlul muzeul traditiei aulice.

"Obiectele unei colectii realizeaza un fapt de cultura, sunt complinite intr-o armonie. Un ciob nu valoreaza nimic. Ele fac cultura cand sunt integrate intr-un sistem. La Mogosoaia nu sunt numai obiecte muzeale dar toate sunt obiecte frumoase. Am investit 60 de ani de munca si apoi mi-au trebuit 14 ani pana cand Ministerul Culturii sa accepte aceasta donatie. Acum, ansamblul curtii domnesti este inca in faza de restaurare: chiar se lucreaza la serele aduse din Franta de Voda Bibescu in jur de 1860. Putini mai stiu cat de important este locul acesta: sunt trei secole de cultura inchise acolo. Singurul lucru valoros sunt insa vizitatorii: anul trecut au fost aproape 200 000 de oameni. Iar acum doi ani, de 1 Mai au vizitat palatul o mie de persoane. Inca prezint vizitatorilor palatul si obiectele lui, cu istoria fiecaruia si, uneori, primesc de la ei informatii si completari. La Mogosoaia am facut teatru cu obiecte. Cand gandesti un decor, realizezi un mediu social si-l comunici. La Palat am realizat un mediu seniorial si, de aceea, cand intri in Palat stii ce tip de viata se poate petrece. Nu este o nascocire a mea! In plus, in felul acesta se determina un anumit gust, o anumita opinie culturala despre viata si spatiul de locuit. Iti dai sema cu usurinta ca Mogosoaia nu e un han, de exemplu."
INTERVIU PENTRU IGLOO: OANA TANASE
FOTO: MARIUS AMARIE

La cativa pasi de manastirea Casin, coborand pe strada Alexandru Constantinescu, ochii celui ce se plimba sunt atrasi de o vila cu un perete rosu. Imediat, o inscriptie din litere negre, metalice ii permite sa citeasca «La Villa, restaurant français à Bucarest».
Cu putina curiozitate, trecatorul nostru poate afla ce se ascunde in spatele acestui perete rosu: un restaurant de autentica gastronomie franceza autentic intr-un cadru rafinat. Mihai Focsa il solicita pe Jean Grisoni cu care a colaborat la alte proiecte pentru punerea la punct si realizarea conceptului. Acest grafician, creator designer, polivalent, este un obisnuit al Bucurestiului. De cativa ani se plimba prin Bucuresti din motive profesionale si nu se desparte niciodata de aparatul sau de fotografiat. Are o colectie frumoasa de clisee alb-negru reprezentand orasul. Priveste Bucurestiul cu tandrete si gaseste in fiecare clipa o emotie estetica. Pentru el, totul este frumos in aceasta capitala.
Decorarea acestui restaurant francez s-a facut deci plecand de la respectivele imagini…si de la un principiu simplu: locul trebuie sa fie intim, chic, calduros, elegant si parizian.
PROIECT: JEAN GRISONI
FOTO: GEORGE VASILACHE