A-ti imagina trei imobile de birouri, amplasate in trei puncte important-urbane, pentru un singur beneficiar, reprezinta o provocare pentru orice arhitect.
"Provocati", am cautat sa conturam elementele de limbaj comun ce trebuiau sugerate in contextul individualitatii imobilelor. Limbajul, la randu-i, era necesar sa transpara elaborarii noastre; ne confruntam, deci, pragmatic, cu o problema serioasa: abordarea impactului SOCIETATII ASTRA asupra individului - posibil client.
Am optat sintactic pentru relatia PUTERE - INCREDERE - STABILITATE - EVOLUTIE.
Rezultatul l-am carosat pe motivatia semantica TEMA - BENEFICIAR - SIT - PERCEPTIE si ASIMILARE ARHITECTURALA DE CATRE BENEFICIAR DIRECT SI PUBLIC.
Definitivate la sfarsitul anului 1999, credem ca sediile Societatii ASTRA reprezinta un "semn" in textul simbolic ce defineste arhitectura postdecembrista si de sfarsit de secol XX in Romania.
TEXT: ARH. EDUARD CHIS, PENTADESIGN

Intrucat arhitectul acestei interventii asupra propriului apartament este foarte tanar, ne permitem o prezentare originala a situatiei.
Dosar: arhitect Cosmin Frolu.
Tema: reinterpretare functionala si potentare decorativa.
Obiectiv: apartament cu doua camere, decomandat, cu inconfort sporit.
Lacune: spatiu initial redus si defalcat pe functiuni.
Avantaje: comportare foarte buna a viziunii arhitectului, mulata pe o investitie
financiara relativ redusa.
O gama de abordari utilitar-estetice se inscriu in utilizarea optima a spatiului.
Nisa pentru obicte decorative, cu fundal vopsit corai, etajera cu blat masiv de lemn, piesele de mobilier precum masutele - lada, dulapul scund, metalic, rosu, ce departajeaza cu discretie zona de intrare de zona bucatariei, scheletul metalic cu etajere din lemn, croit in acest sector in jurul tevilor de racord si caloriferului, consola din dormitor.
TEXT: ARH. EVA ROSETTI
FOTO: ARH. MIHAI RAICU

Inceputurile acestui loc ramas pana astazi in constiinta orasului merg spre prima jumatate a secolului al XIX-lea, cand la patru dintre cei doisprezece fii ai cojocarului Dumitru Capsa - negutator cu stare, care o data pe an mergea la Lipsca (Leipzig) sa cumpere marfa - se hotarasc sa deschida o cofetarie cum nu se vazuse la noi, cu cofeturi cum nu se mancase inca, cu consumatii cum nu se bause inca. O idee stralucita, deoarece concurenta avea prea putini reprezentanti: cofetaria lui Giovanni de sub sala Bossel, vizavi de locul pe care avea sa se construiasca mai tarziu Teatrul National (distrus de bombardamente in cel de-al II-lea razboi mondial), cea a lui Comorelli, care avea sa-l aduca mai tarziu pe celebrul Fialkovsky, din Pasajul Roman (pe locul unde se afla astazi magazinul Muzica), si vreo trei-patru mai micute, situate in zona Cismigiului sau Bisericii Albe....
Asa cum multe alte monumente din patrimoniul romanesc ar merita-o, Casa Capsa a avut sansa de a fi restaurata de curand, intr-o maniera profesionista, corecta, cu materiale calde si alese cu gust. Restaurarea si-a propus sa reinvie pentru noi, cei de astazi, spiritul acelor vremuri care au facut altadata gloria Bucurestiului. Sub atenta si ferma supraveghere a Directiei Monumentelor, echipa arhitectei Adina Dinescu (firma de proiectare TransAlpin) si firma Constructii Baneasa au realizat (si continua inca) o lucrare de buna calitate, care dovedeste o intelegere remarcabila a volumului arhitectural, dar si a istoriei sale si respect pentru mostenirea lasata de trecut (a fost restaurata nu numai cladirea, ci si piese de mobilier, oglinzi si diverse alte obiecte originale care s-au pastrat).
Casa Capsa va avea astfel sansa de a-si continua faima din secolul trecut.
TEXT: ARH. CODINA DUSOIU