Intr-o zi de toamna tarzie un prieten mi-a urat la despartire: "Sa traiesti, sa-ti faci casa in Bucuresti". A doua zi am inceput sa caut un teren: nici prea mare, nici prea scump, nici prea departe de centru, dar cu mult verde imprejur? Si m-am ales cu unul mic, scump, intr-o zona uitata de primarie, insa considerata de acestia "buna" si cu mari perspective de dezvoltare.
Terenul nostru, cu cei 10x22 metri ai sai, "beneficia" de retragerile impuse de PUD de 2,5 si 3m, plus un calacan, de regimul de inaltime D+P+2+M si o apa freatica foarte sus, la ?1.95m, dar ne oferea toate posibilitatile de edificare a unor spatii suficient de incapatoare pentru firma noastra in continua expansiune.
In niste spatii atat de simple, culoarea si textura pardoselilor a devenit foarte importanta; s-au folosit esente diferite de lemn pentru fiecare nivel: stejar (maron inchis, textura densa), frasin (maron galbui, textura neregulata), carpen (galbui, textura fina), cires (maron-rosiatic, textura densa) si paduc (rosiatic cu accente aurii, textura densa). Singurele accente "arhitecturale" interioare sunt scarile: metalice in firma, de beton cu finisaj de lemn in apartament.
PROIECT: ARH. SILVIU MUSTEATA, ARH.MINA SAVA, ARH. STEFAN ILIESCU ? A STIL SRL
TEXT: MINA SAVA
FOTO: SERBAN BONCIOCAT

Prin reunirea sectiei de arta contemporana a Muzeului National de Arta si a Oficiului National pentru Documentare si Expozitii de Arta s-a alcatuit o noua structura care, din nefericire, porneste la drum fara o colectie suficient de serioasa, care sa poata deveni coloana vertebrala a viitorului Muzeu de Arta Contemporana. In ceea ce priveste partea financiara, o voi condensa printr-o comparatie: un fotbalist costa 25 milioane de dolari, in timp ce constructia si dotarile Muzeului National de Arta Contemporana al Romaniei vor costa doar jumatate din aceasta suma; 16 000 mp, sapte nivele, cinci lifturi, instalatia electrica si cea de climatizare... Pentru a va da si alte repere: reamenajarea atelierului lui Brancusi din Paris, care are mai putin de o mie de metri patrati, a costat peste sapte milioane de dolari, iar proiectul pentru Muzeul de Arta Contemporana de la Sao Paolo a costat 14 milioane de dolari. Inca sunt multi care considera ca muzeul acesta nu este o prioritate, ori ca locatia il compromite ab initio, ori ca e condus de un batran dinozaur conservator si vandut tuturor guvernelor, ca spatiul e demonizat, ca este pentru vecie un loc al dictaturii si de aceea unii artisti nu vor dori sa-si expuna lucrarile in el...
Avem nevoie de un moment de alegere a apelor, in care sa incepem sa vorbim serios despre arta contemporana. Trebuie sa devenim capabili sa participam la un dialog in standardele actuale ale artei contemporane, pentru ca in jurul nostru, la Budapesta, la Ljubljana sau la Tirana spiritul acestui dialog functioneaza intr-o normalitate a circulatiei artistilor si curatorilor din diferite tari, o normalitate a pietei de arta europene, la care noi inca mai aspiram. Bineinteles, aceasta poveste a dialogului la care este obligat un astfel de muzeu trebuie dublata de o imagine introspectiva si retrospectiva foarte clara. Un segment foarte important va fi constituit de activitatea de documentare, inceputa de noi cu multi ani in urma, care a dus la constituirea unei arhive a ultimilor 50 de ani ai artei romanesti continand peste 9000 de dosare de artisti, ce vor fi accesibile partial printr-o baza de date digitalizata.

Cunoscute pentru simplitate si minimalism impins la esentializare, obiectele create de Konstantin Grcic se potrivesc ritmului de viata si mentalitatii actuale, diferentiindu-se de moda minimalismului contemporan prin ceea ce autorul defineste ca functionalitate in termeni umani: o combinatie de strictete a formei cu umor si agilitate mentala considerabile? Pentru designerul german, relatia spatiu-obiect se poate traduce si prin arhitectura ca spatiu de depozitare: o arhitectura extrem de flexibila, scenografica, asemeni unei cutii cu obiecte pe care locuitorul le structureaza pentru a schimba spatiul, asa cum se modifica o scena de teatru.
"Intotdeauna ascult muzica, in special surf-punk si chitara electrica. Mi-ar placea sa fiu pilot de formula 1, iar tara in care as vrea sa locuiesc este orasul". Nu sunt afirmatii intamplatoare, ci o serie de ganduri cat se poate de reale, marturisite de un designer german la moda, care s-a hotarat sa se amuze folosind chestionarul de "confesiuni" publicat de Marcel Proust in 1892 (folosit frecvent ca joc de societate in saloanele literare din secolul al XIX-lea).
Cele exprimate mai sus reflecta creatia lui Konstantin Grcic, definita prin utilizarea de materiale actuale (polipropilena, poliuretan, otel inoxidabil, aluminiu, sticla), cod cromatic urban, prin realizarea unui prototip de "casa ideala" pentru tipul de locuire specifica omului contemporan. Designerul pasionat de muzica celor de la Beasty Boys transpune in produsele de uz cotidian caracteristicile unui mod de viata, adaptandu-le unor nevoi si aspiratii clar exprimate, fara "a incarca" obiectul de design cu valente estetice doar de dragul artei sau al unui gust trecator.
TEXT: MIRELA DUCULESCU