O casa glaciala, pe care nu se pune praful niciodata, pentru ca e alunecoasa ca un curcubeu. Ici-colo o incalzeste o icoana, un cadran, un perete rosu. Lemnul, desi folosit din abundenta, nu reuseste sa ridice perceptiv temperatura, datorita suprafetelor perfect lustruite.
O locuinta unifamiliala, pentru o familie cu copil. Casa individuala pe lot. Nimic foarte scump, dar nici poverist. Lotul si casa se afla amandoua in spatele unui gard cochet si orizontal. Soclul de piatra se termina inexplicabil, finisat cu placi. Pe terasa: mobilier de ratan. Umbrele inexistente, culorile umede si pergola profilata pe un cer innorat par sa povesteasca despre o ploaie care abia a trecut prin zona, galopand spre vest.
PROIECT: ARH. HORIA REIT
TEXT: SILVIA GUGU
FOTO: SERBAN BONCIOCAT

Creatia de arhitectura si "viata" unei cladiri
Se intampla sa ma intalnesc cu prieteni sau cunoscuti care isi construiesc casa. Invariabil sunt coplesiti, deznadajduiti si frustrati de greutatea cu care inainteaza lucrarile. |n functie de capacitatea de intelegere, fiecare gaseste variate explicatii. Putini gandesc ca o casa se cladeste pentru o perioada de folosinta extrem de indelungata, de multe zeci si chiar sute de ani. Durata de "vieta" a unei cladiri sugereaza scara complexitatii procesului de proiectare si implicit timpul si resursele ce trebuiesc alocate acestuia.
Usurinta cu care este tratata creatia de arhitectura ? neacordarea unui timp suficient, plata derizorie sau renuntarea pur si simplu la serviciile unui arhitect ? de catre unii beneficiari, tradeaza nerabdarea acestora de-a gusta imediat placerea folosirii unui lucru nou, cumparat de-a gata (automobil, calculator, TV, etc). Ceea ce se uita adeseori este faptul ca, in aceste obiecte, s-a investit initial o imensa cantitate de resurse si inteligenta. Casa, in putine cuvinte cred ca este transformarea unui demers pragmatic supus aproape exclusiv rigorilor capitaliste ? in care, nu-i asa, trebuie sa dai cat mai putin si sa obtii cat mai mult ? intr-o "nebunie" in care impreuna cu beneficiarul am alunecat si ne-am "emotionat", daca ar fi sa-mi aduc aminte de profesorul meu, arhitect V. Simion.
Volumele care se lasa incet descoperite, sunt taiate de ochiuri de lumina si finisate in culori si texturi diferite, dupa o logica compozitionala, pe care o poti gusta in timp ce percepi spatiul in miscare. scara ? elementul central al compozitiei interioare ? te invita, dar te si lasa sa simti spatiul in care evolueaza, ba chiar sa zaresti si exteriorul prin peretii vitrati deschisi catre gradina din spatele casei. Optand pentru ascensiune, ajungi la etaj, in zona de noapte, care este desfasurata in jurul scarii, dominata la randul ei de un luminator.
PROIECT: ASDESIGN 95 SRL, ARH. ASTRID ROTTMAN , ARH. BOGDAN POPP
TEXT: BOGDAN POPP
FOTO: DAN CALCIU SI BOGDAN POPP

Sa te nasti frumoasa si bogata, in buricul unei capitale invatate cu luxul, sa fii apoi deposedata de bunuri si silita la un ascetism fortat, pentru ca dupa o indelungata lupta cu supravietuirea sa arzi in flacarile unei apropiate eliberari, iar intr-un final sa fii eternizata nu prin mumificare ci prin fecundare cu o viata noua, totodata incubata si protectiva, nu e putin lucru intr-o era demitizanta si crosetata din evenimentele superflue de la emisiunile de stiri.
Asa cum spune istoria, "cladirea ... din strada Demetru Ion Dobrescu numarul 5 a fost conceputa ca o resedinta luxoasa" (din studiul elaborat de dr. arh. Anca Hanna Derer si arh. Radu Nicolae). S-au pastrat pana azi decoratii bogate si monumentala scara principala cu balustrada fin lucrata, marturii ale intentiei unui trai usor si rafinat. Anii au trecut si in acest timp Uniunea Arhitectilor din Romania (noul proprietar al cladirii) a initiat o operatiune de salvare soldata prin concurs. Cele doua proiecte premiate ex-aequo au fost departajate de avantajul, atat urbanistic cat si economic, de a lua in considerare si lotul alaturat de pe strada Dobrescu, motiv pentru care ulterior s-a incurajat aceasta solutie.
BENEFICIAR: UNIUNEA ARHITECTILOR DIN ROMANIA
INVESTITOR: ACMS
PROIECT: TOTALDESIGN, ARH. DAN MARIN, ARH. ZENO BOGDANESCU
TEXT: SILVIA GUGU
FOTO: GEORGE VASILACHE

Infiintat in 1977, Muzeul Colectiilor de Arta este gazduit de fostul Palat Romanit, cladit la inceputul secolului al XIX-lea. Vanduta statului dupa 1835, cladirea a fost initial sediul
Curtii Administrative, iar apoi al Ministerului de Finante. Lucrarile de consolidare si restaurare incepute in 1996 au incheiat o prima etapa, corpul muzeului dinspre Calea Grivitei fiind redeschis in decembrie 2003. Totodata au fost repuse in circuit pivnitele, organizate ca lapidariu.
O riguroasa activitate de clasificare, datare si stabilire a provenientei obiectelor aflate in patrimoniului Muzeului Colectiilor s-a desfasurat in spatele lucrarilor de consolidare si restaurare a edificiului, astfel incat redeschiderea pentru public a presupus o echipa de cercetatori si muzeografi, alcatuita din Carmen Brad, Mircea Dunca, Alexandra Beldescu, Gheorghe Kazar, Elena Dobre, Adriana Adam, Mariana Dragu, Dana Bercea. urmarea: au fost repuse in circuit colectia Garabet Avachian, colectia fratii Beatrice si Hrandt Avakian, colectia Clara si Anatol E. Baconsky, colectia Marcu Beza - Hortensia si Vasile G. Beza, colectia Celine Emilian, colectia dr. Sandu Lieblich, colecttia dr. Mircea Petrescu si prof. Artemiza Petrescu, colectia dr. Sorin Schechter, colectia Sica Alexandrescu, colectia de arta comparata Alexandra si Barbu Slatineanu, colectia familiilor Dumitru si Maria {tefanescu - col. Gheorghe Preda, colectia Josefina si Eugen Taru, colectia avocatului Hurmuz Aznavorian, donatia Rodica Aznavorian Sfintescu si Claudiu Sfintescu, colectia Elena, Maria si dr. Iosif N. Dona.
COORDONATOR DE PROIECT: ROXANA THEODORESCU
COORDONATORUL COLECTIVULUI DE: RODICA MATEI
DESIGN DE INTERIOR: ARH. LIVIU CONSTANTINESCU, R. PETER OOSTVEEN
TEXT: OANA TANASE
FOTO: SERBAN BONCIOCAT