O posibila formulare a temei propusa de aceasta lucrare ar fi arhitectura ca sculptura a carei materie este spatiul, un spatiu in care traim in mod continuu. Exemplificarea consta intr-un fluid spatial, interior-exterior, in care trasee necesare si trasee posibile disloca din metafora noastra insusi timpul- aceasta dimensiune nevazuta pe care arhitectul incearca sa o promoveze, sa o convinga si, poate, sa o includa.
PROIECT: ARH. MARCEL BORTUN
COLABORATORI: ING. LUMINITA AGAPI (STRUCTURA BETON ARMAT), ING. MIRCEA PETROVAN (INSTALATII ELECTRICE), ING. COSTI
TEXT: OANA TANASE
FOTO: GEORGE VASILACHE

"Daca aceasta casa a iesit bine, principalul merit este al clientului. Cred c` nu se poate face arhitectura de calitate fara un comanditar cultivat, dispus la dialog" ? aceasta este probabil prima afirmatie de acest gen (o combinatie inedita de modestie si recunostinta) din istoria afirmatiilor facute de un arhitect despre beneficiarii sai.
Mi-am dorit de mult sa am placerea de a discuta casa proiectata de Razvan si Ioana Luscov, adica mult inainte de botezul oficiat de Anuala de Arhitectura. Fata de exercitiile de stil personal care incordeaza muschii arhitectilor din centru pana la periferie era ceva cu totul inedit. Nu ca in respectivele exercitii de stil nu s-ar citi parafraze la arhitectura lui cutare si cutare de peste granita, in cel mai fericit caz parafraze, atunci cand nu sunt citate ad-literam sau ctrl+c/ctrl+v care uita ghilimelele, dar marea diferenta sta in dorinta fierbinte, asumata si declarata, de a prezenta produsul finit ca o "prelucrare originala a influentelor", acolo unde prelucrarea consta intr-un mai mult sau mai putin inspirat colaj.
Ceea ce mi se pare extrem de inedit in povestea acestei case este modestia cu desavarsire atipica pe care au abordat-o autorii, consimtind sa medieze in sus-pomenitul triunghi, pentru a rezolva problema fara sa-i schimbe datele si fara sa se lase pagubasi. Solutia de copy(w)right a fost instinctiv evitata ingloband ecuatia intr-un sistem, a carui principala necunoscuta a devenit crearea unei case care sa evoce puternic modelul ales, dar care, in fond, a fost re-designata din crestet pana in talpi in spiritul respectiv ca un exercitiu de disciplina a stilului, dat fiind ca autorii au, slava domnului, destule afirmatii personale de facut in lumea designului.
Casa isi citeaza modelul in jocul accentuat al orizontalelor trase in alb care au ca si contrapunct un singur volum vertical pregnant si in textura redata cu placaj din piatra apropiata ca aspect de cea de Baschioi.
PROIECT: ARH. RAZVAN LUSCOV, ARH. IOANA LUSCOV
STRUCTURA: ING. EUGEN GEORGESCU
INSTALA}II: ING. PAUL CUCU, ING. NINEL STANOIU, ING. VALI ISPAS
FOTO: ARH. RAZVAN LUSCOV
TEXT: SILVIA GUGU

Este, oare, posibila PERMANENTA reinventare de forme si functiuni inedite pentru cel mai nobil material de constructii ? PIATRA?
Se pare ca da, daca judecam dupa "show-ul" de culori si forme pe care l-a oferit anul acesta expozitia MARMOMAC C de la Verona (7-10 octombrie 2004). S-a confirmat inca o data, prin participarea
a peste 1400 de expozanti din 50 de tari ca anual, gratie acestei expozitii, Verona devine pentru cateva zile nu numai capitala mondiala a pietrei naturale, ci si principala sursa de informare si chiar de educare estetica pentru zecile de mii de vizitatori din |ntreaga lume.
Una dintre tendintele editiei de anul acesta a Expozitiei Internationale de Ceramica si Tehnologii CERSAIE 2004 de la Bologna (28 septembrie - 3 octombrie2004) a fost preocuparea (foarte costisitoare, de altfel, din punct de vedere tehnologic) a tuturor marilor producatori de placi ceramice de a imita, cat mai fidel posibil, tot felul de pietre naturale aflate "la moda" (in special sandstone-ul si calcarul cu incrustatii fosile). Nu este oare aceasta o confirmare in plus a faptului ca piatra naturala, dupa ce a supravietuit cuminte tuturor inovatiilor tehnologice creatoare de alternative pentru ea, intra din ce in ce mai mult in atentia noastra pentru a o reintegra substantial in spatiile urbane sau private?!
Daca este adevarat ca piatra revine din ce in ce mai mult in preocuparea arhitectilor ca o parte integrata a constructiei si nu doar ca un simplu finisaj (relativ usor de inlocuit cu diverse alte materiale: ceramica, sticla, lemn etc.), este la fel de adevarat ca trebuie sa regandim piatra nu numai dupa reguli tehnice, ci si dupa regulile artei. Pentru aceasta este insa nevoie de o adevarata colaborare intre furnizorii de piatra naturala si arhitecti, in care primii sa-si ia in serios si rolul de furnizori de date tehnice exacte si cuprinzatoare (inclusiv cele referitoare la limitele tehnice in exploatarea fiecarui material in parte), iar cei din urma sa accepte ideea ca au de invatat foarte multe detalii (aride - poate, dar utile ? sigur) daca vor sa se apropie just (si fertil din punct de vedere artistic) de marea batrana Doamna care este PIATRA NATURALA!
TEXT: PANCOLOR
FOTO: PANCOLOR

Numiti si "ecologii Evului Mediu" pentru ca îsi construiau lacasurile de cult doar în vai neprimitoare ce necesitau o intensa munca de defrisare si drenaj, calugarii cistercieni au reintrodus munca fizica în manastirile lor, reactionând astfel la stilul de viata aristocrat la care ajunsesera confratii benedictini de la Cluny, care-si lucrau posesiunile agrare cu ajutorul arendasilor si slugilor.
Constituit ca o dizidenta a ordinului benedictin, ordinul calugaresc al cistercienilor a luat fiinta în 1098 în Burgundia, când abatele Robert de Molesme proclama, în manastirea de la Cî´¥aux (în latina Cistercium), întoarcerea la regula sfântului Benedict. Debutând nu numai cu un program de viata religioasa ci si cu un program privitor la constructii, se critica "fastul inutil" al edificiilor apartinând ordinului benedictin si se propunea o arhitectura sobra si clara si reductia formelor arhitectonice până la pura functionalitate (Reduktionsgotik ? gotic "reductiv"). Astfel au fost înştiintate într-un timp scurt, abatiile La Ferté ¨1113), Pontigny (1114), Clairvaux (1115) si Morimond (1115).
Situata la 43km de Sibiu, pe drumul spre Brasov, manastirea Câ²´a ocupa un loc important în istoria arhitecturii medievale din Transilvania. ήtemeiata în 1202, a fost devastata si incendiata în timpul navalirii tatarilor (1241-1242), dar ulterior a fost reconstruita. Vastul ansamblu ? cu biserica, constructii anexe si ziduri de incinta ? a fost afectat de invaziile otomane din secolul al XV-lea si se pastreaza doar partial. Manastirea a fost desfiintata de Matei Corvin în 1474, iar în prezent este biserica parohiei evanghelice din Câ²´a.
Iradierile santierului de la Câ²´a s-au manifestat în arhitectura unor biserici construite cu contributia cistercienilor, în a doua jumatate a secolului al XIII-lea, la Prejmer, Feldioara, Harman, Sanpetru (biserici fortificate ale unor comunitati rurale sasesti) sau Sf. Bartolomeu (Brasov). Elemente specifice cistercienilor se regasesc la portalurile bisericilor fortificate de la Cristian si Halchiu, precum si la capelele laterale ale bisericii de la Ghimbav.
TEXT: OANA SI DRAGOS MARCU
FOTO: SERBAN BONCIOCAT