coperta
igloo habitat & arhitectura no. 48-49 | dec 2005
  • arhitectura: Biblioteca Centrala din Seattle | Rem Koolhaas: In cautarea viitorului
  • interior: Fratelli sono Gemelli | Trancespace: Cocoon Club | Fara tipare
  • design: Bang & Olufsen: Idei si forme revolutionare | MiMA | Compact Concrete | Gotica
  • arta: Bucurestiul interbelic: orasul si fotografia
  • film: Calea Imparatului
  • util: Rezistenta si stabilitate. Sistemele de acoperiri cu covoare PVC
  • patrimoniu: Biserica Sfantul Nicolae Domnesc de la Arges
  • traditii: Paznic al soarelui
  • habitat: Peisaj minim garantat. Saracia extrema | Publicitatea in oras | La gura sobei... | Ioana Parvulescu despre habitat
  • kitsch: Balustrul maro
  • calatorii: Culori peruane
5.00 RON
igloodigital:
Abon. 10 numere$24.58 US

Din sumar:

arhitectura | Rem Koolhaas: In cautarea viitorului

Este greu sa scrii despre OMA (Office for Metropolitan Architecture) si despre Rem Koolhaas, cel care, la mijlocul anilor '70, a fondat impreuna cu Elia si Zoe Zenghelis si Madelon Vriesendorp acest mai putin obisnuit birou de arhitectura, fara a te referi la concepte precum deconstructivism, "framing" sau "bigness". Contributia teoretica a lui Koolhaas la studiul arhitecturii contemporane a fost si inca este covarsitoare. Dincolo de scrierile sale, Koolhaas ramane insa in primul rand un arhitect. Si inca unul ale carui proiecte transforma existenta sociala a marilor orase ale lumii.
Proiect: Biblioteca Centrala din Seattle (Arhitecti: OMA/LMN, Ingineri: Arup/Magnusson), Casa Muzicii din Porto (Arhitecti principali: Rem Koolhaas, Ellen van Loon, Arhitect local: Jorge Carvalho, ANC Architects), Ambasada Olandei la Berlin (Arhitect principal: Re
Text: Viorica Buica
Foto: OMA, Nicolas Firket, Christian Richters
Planuri: OMA

interior | Trancespace: Cocoon Club

Club tehno in care Carl Cox si Laurent Garnier sunt obisnuitii noptilor de vineri, Cocoon pare o proiectie enorma a unui 3D. Desi materialele nu sunt nicidecum futuriste (arhitectii au folosit parchet, piele, plexiglas, corian si sticla), desi laitmotivul decorativ este inspirat din natura (floarea de cires), clubul este in primul rand un spatiu pe masura muzicii tehno. Halucinant, ireal. Miile de wati ai DJ-ilor au puterea sa lichefieze peretii, iar soundul pare ca vine de pretutindeni, ca si cum tot spatiul ar fi o boxa gigantica.
Proiect: 3DELUXE
Text: Ioana Paunescu
Foto: Emanuel Raab/3DELUXE

interior | Fara tipare

Apartamentul situat intr-un ansamblu din zona de nord a Bucurestiului este unul cu dubla personalitate. Cele doua fete ale sale se succed discret, aproape fara a interactiona: una spectaculara, teatrala, rafinat compusa si cealalta mai asezata, mai domestica, mai putin extravaganta. Detaliile atent urmarite si rezolvate reusesc sa pastreze coerenta intregului discurs, ineditul amenajarii venind si din aceasta bidimensionalitate functionala si stilistica.
Spatiul generos al apartamentului le-a permis arhitectilor sa intervina liber pentru a dinamiza interioarele si pentru a le modela in spiritul fluiditatii. Astfel, acolo unde s-a putut, structurile initiale au fost modificate si, pentru a amplifica senzatia de spatialitate, albul a fost exploatat la maximum.
Proiect: Igloo Design, Bruno Andresoiu, Adrian Ciocazanu, Dana Tigan
Text: Viorica Buica
Foto: Serban Bonciocat

design | Gotica

Deschis in septembrie 2005, hotelul Kruisheren din Maastricht face parte din fenomenul de re-utilizare a structurilor urbane ale oraselor europene, fenomen care a prins foarte bine, in special in Olanda. Ca in multe alte locatii similare, miza designului este contrastul izbitor de proportii si materiale intre vechi si nou.
Proiect: arh. Henk Vos
Lumini si instalatii: Ingo Maurer
Text: Ioana Paunescu
Foto: www.designhotels.com, Design Hotels, Ingo Maurer

patrimoniu | Biserica Sfantul Nicolae Domnesc de la Arges

Aparuta cvasiconcomitent cu intemeierea statului feudal valah, necropola a primilor Basarabi, sediu al unei presupuse mitropolii, dar si loc de asezare a unor moaste venerate de ortodocsii balcanici, Biserica Sfantul Nicolae Domnesc de la Curtea de Arges ar fi putut avea toate datele unui autentic monumentum princeps, asa cum sunt numite toate bisericile care intrunesc trasaturile enumerate mai sus, daca decorul sau ar fi fost de un fast ostentativ, iar cronicile vremii nu ar fi contenit sa o pomeneasca si sa o laude ca pe cea mai mare si mai frumoasa biserica din Tara Romaneasca.
Text: Luiza Zamora
Foto: Serban Bonciocat