Departe de arterele importante ale orasului si de urbanismul sever al acestora, respirand o tihna rustica, am gasit un teren suficient de spatios care a dat voie constructiei sa evolueze firesc. Terenul a oferit si un element natural de lucru - un nuc impetuos cu care am putut stabili o relatie mai puternica dacat o simpla alaturare. Planul s-a deschis intr-un unghi larg, ca sa cuprinda vizual acest nuc. Functiunile si terasele s-au organizat pentru a permite observarea lui cam din orice punct al casei, iar limita constructiei a devenit neregulata spre a lasa interiorul si exteriorul sa "colaboreze". Pentru ca interiorul si-a creat iesiri organice catre peisaj, exteriorul a devenit mai mult un mulaj, o coaja subtire aplicata peste functiune. Spatiul interior a fost tratat cu cea mai mare grija. De la interior s-a dezvoltat ideea generala de plan, pentru a oferi mai multa informatie in defavoarea "corectitudinii" spatiului. Bogatia de semnificatii la interior s-a dovedit mai importanta decat efortul de a oferi trecatorilor o fatada a bunastarii. Din fericire, clientii au avut calitatea sa inteleaga si sa accepte.
PROIECT: ARH. FLORIN ADAMESCU
COLABORATOR, TEXT: ARH. CRISTINA ADAMESCU
FOTO: ARH. MIHAI RAICU

Cu intrarea sa boltita dinspre Piata Sfantului Anton, cu fatada sa pitoreasca de pe malul Dambovitei, ce aduce aminte Splaiului de Bucurestiul anterielor si caravanseraiurilor, cu curtea sa interioara incadrata de pridvoare lungi, frumos proportionate si foarte "romaneste" sculptate in lemn, Hanul lui Manuc pare mai degraba legenda decat realitate, si-aproape ca nu-ti vine sa crezi ca o imagine atat de vie a unor vremuri atat de indepartate poate exista in insasi inima orasului cenusiu de astazi.
Manuc insusi nu e mai putin invaluit in legenda decat hanul sau. "Armean destept", care a stiut sa-si urmareasca interesul cu maiestrie, alternand in mod periculos increderea Portii cu cea a tarului rus, Manuc-bei a fost un om cu adevarat bogat, avand in stapanire case, pravalii, mosii, munti. La un moment dat a trait chiar la Paris, pe care "l-a speriat cu bogatia si fastul sau". I se prevestise ca va muri otravit si asa s-a si intamplat, in Rusia, din cauza unei slugi..
TEXT: ARH. CODINA DUSOIU
FOTO: SERBAN BONCIOCAT

De obicei dorite a fi cat mai neutre, spatiile magazinelor sunt in general simple ambalaje ale unor marfuri ce se doresc a fi scoase cat mai mult in evidenta.
design-ul magazinului fabrik incearca sa faca posibila functionarea acestuia prin mai multe mijloace decat obisnuitul proces al ofertei - vanzarii - cumpararii. Fiind un magazin de haine, este destul de usor de facut o delimitare aproximativa a "publicului" caruia i se adreseaza - tineri cu anumite trasaturi comune in imagine si mod de viata, provenite din gusturi apropiate in ceea ce priveste muzica (house, techno) sau cluburi frecventate. Aceasta, impreuna cu faptul ca, datorita pozitiei, magazinul este scos din fluxul pietonal puternic al bulevardului Magheru (el nu se adreseaza deci atat "trecatorilor", cat unui anume grup de oameni, cu anume preferinte, au facut ca designul sa urmareasca o imagine cat mai personalizata a spatiului,
imagine ce doream sa apartina aceluiasi "limbaj" prin care se exprima viitorii potentiali clienti si aceeasi imagine in care acestia se misca.
DESIGN, TEXT, FOTO: ANDREI SERBESCU (STUD. ARH. AN VI)

"Ritmul in care la noi se poate interveni in renovarea unei cladiri, fata de o lume economic mai bine asezata, este mai lent. In cartierul meu sunt case care ar putea avea farmec desi este un cartier ce a fost initial gandit ca un ansamblu de locuinte ieftine si tip, dar in chiar identitatea lor repetitiva ar fi putut sa-si pastreze un anume pitoresc, daca ele nu ar fi cu fatadele obosite. In interior nu am cum sa patrund, dar cred ca fatada obosita conduce si in interior la o oboseala pe masura. Ma uit cu bucurie cum, incet, incet, apar, pe strada mea si pe strazile inconjuratoare, constructii noi care insa nu se termina si nu inteleg ce se petrece acolo; se nasc intr-o imensa viteza niste structuri care raman, dupa aceea, neterminate, probabil tot din ratiuni comerciale, din motive economice. In rest neglijenta in raport cu constructiile e flagranta, intristatoare si deprimanta. Probabil ca nu in foarte lunga vreme proprietarii se vor vedea capabili sa-si renoveze, reamenajeze, refasoneze acest contact cu strada?"