Fiecare proiect Morphosis este un mecanism complex, un cumul de mecanisme dezasamblate si apoi reunite intr-unul unic. Fiecare proiect este o recompunere a urbanului, a programului in sine si a detaliilor, generand o structura unica, irepetabila, imposibil de transbordat intr-un alt spatiu, o structura care porneste de la esenta sitului si ajunge sa-l redefineasca intr-un mod cu totul neasteptat.
Proiecte: Morphosis Architects
Text: Ioana Paunescu
Foto: Morphosis Architecys, Roland halbe, Courtesy of Hypo Bank, Ernst Peter Prokop, Kim Zwarts

Deturnand usor refrenul celor de la Vama Veche un pic mai la nord, urcand chiar si pe contrasens pe soseaua taiata de insusi presedintele plenipotentiar al divanelor, rusul Kiseleff, undeva pe dreapta, incoltita de reprezentanta celor mai intinse gubernii si de emanatii socialisti autohtoni, se delimiteaza 1 500 de mp de pamant canadian.
Desigur, o metafora, dar mai degraba o interfata intre doritorul roman de realizare dincolo de granite si patria adoptiva. Daca pe unii ii atrage in primul rand PIB-ul Terra Novei, pe altii, mai sensibili la frumos, ii convinge aceasta prima poarta catre o lume mai buna. Poarta este o cladire care incearca sa ipostazieze o anumita scara si monumentalitate demne de o reprezentanta oficiala, fara a abuza de dimensiuni.
Limitarile impuse de certificatul de urbanism, atat in inaltime, cat si in retragerile fata de sosea, nu au fost neaparat coercitive, ci au generat un concept spatial care abordeaza relatia dintre sit si cladire intr-o alta paradigma.
Proiect: Westfourth Architecture, Vladimir Arsene
Coautori: Onar Gerelioglu, Lucia Stoll, Zzing Lee, Calin Negoescu, Raluca Ionescu
Rezistenta: Z Group, ing. I. Zagaican
Text: Luiza Zamora
Foto: Florin Andreescu, Serban Bonciocat

„A raposat robul lui Dumnezeu jupan Stepan, fost mare ban al Craiovei. Vesnica lui pomenire! |n zilele binecredinciosului si de Hristos iubitorului, domnul nostru Io Alexandru Voievod, si fiul sau Mihnea Voievod, in anul 7082 (1574), in luna decembrie 11 zile.” Asa cioplise nu se mai stie cine piatra de mormant care inchidea pentru cele vesnice trupul adormitului, in pronaosul bisericii Bucovatului. Nu apucase sa isi vada ctitoria pictata, iar camera in care fusese ingropat purta doar impletituri in doua vite, cruci cu doua brate si postament in trepte, caci nu se cuvenea ca lacasul Domnului sa fie lasat gol. |nchisese ochii cu gandul ca linistea pe care o tanjise toata viata o va gasi abia acum in locul pe care, cu doar doi ani inainte, il ridicase intru numele celui dintre sfinti parintelui nostru marelui arhiereu si facatorului de minuni Nicolae episcopul Mirelor de la Lichia.
Text: Luiza Zamora
Foto: Serban Bonciocat

Daca nu cedezi primei impresii despre Mexic, pe care ti-o ofera zilnic Televiziunea Globo si mirobolantele ei telenovele, poti chiar sa te gandesti ca în Caraibe mai exista si alti oameni decat actorii din „Marimar”, „Inima salbatica” sau... Oameni care nu doar ca stiu ce înseamna o mancare cu adevarat picanta sau o tarie cu viermi plutitori, ci si oameni care se pricep sa recicleze materiale si sa le aseze în forma de hotel. Boutique design-hotel, mai exact, pe o plaja a carei imagine unii si-au lipit-o ca tapet în sufragerie, drept summum al viselor de calatorie si
prosperitate din neaosii ani ‘90.
Proiect: Central de Arquitectura Jose Antonio Sanchez, Moises Ison
Design interior: Omelette Hector Galvan
Text: Luiza Zmora
Foto: Undine Prohl, www.designhotels.com, www.hotelbasico.com