"Lucrul care m-a impresionat cel mai mult la Twice este tocmai lipsa de inhibitie, lipsa de asteptare, lipsa de premeditare a unui raspuns, in sensul ca, in ciuda faptului ca este un spatiu construit definibil, atat in termeni de organizare interioara cat si programatic, este un spatiu care traieste si cand oamenii sunt inauntru si cand oamenii nu sunt acolo. Este un spatiu deschis tuturor posibilitatilor, un spatiu in care arhitectura se redescopera pe sine. Sunt parti din el care sunt foarte clar definite care au functiunea de bar sau functiunea de scara sau functiunea de toaleta, dar nici un fel de solutie anterioara, nici un fel de premeditare, de sablon n-a fost folosit. Fascinatia locului tine de faptul ca fiind o constructie existenta, subsol sub o buna parte din parter si etajul doi, intre ele exista o legatura foarte interesanta pentru ca, de fapt, isi schimba pozitia in spatiu, deci poti sa ai sentimentul ca esti la subsol cand esti la al-doilea etaj sau ca esti la al doilea etaj atunci cand esti in subsol. Aceasta dereglare sau dezorganizare spatiala este extrem de provocatoare".

La inceputul istoriei proiectului EUROPE HOUSE (momentul acela cu o foaie de hartie alba in fata), amplasamentul punea o problema majora:
Pe de o parte, Piata Victoriei este unul dintre putinele locuri din zona centrala a municipiului Bucuresti unde argumentul scarii urbane (determinata de cele opt mari bulevarde convergente) prevaleaza, facand posibila constructia unor imobile cu volume importante si arii desfasurate de ordinul zecilor de mii de metri patrati. Pe de alta parte, terenul este situat la capatul unui bulevard celebru prin desfasurarile linistite de fronturi mai degraba joase, constituite din cladiri de inceput de secol XX, cu arhitectura de calitate remarcabila.
Spatiile pentru birouri dispuse in spatele planului de sticla al fatadei sunt libere de orice element structural pe o deschidere de 10 metri si pe intreaga lungime de 80 de metri. In spatele peretelui placat cu terra-cotta sunt nucleele de circulatii verticale, grupurile sanitare, oficiile si spatiile tehnice de etaj.
PROIECT: WESTFOURTH ARCHITECTURE PC/SA, PACIC SRL.
TEXT: ARH.CALIN NEGOESCU, WESTFOURTH ARCHITECTURE SA

"Imi amintesc marele maidan pe care se afla amplasat astazi Teatrul National unde ne jucam oina dupa ce terminam orele la liceul "Spiru Haret". Acolo am avut privilegiul sa ma imprietenesc cu Arsavir Acterian. Haig, fratele acestuia, mai mare decat noi cu doi ani era coleg cu Mircea Eliade. Desi erau mai mari erau foarte prietenosi, ieseam impreuna...
In vremea aceea locuiam pe strada Salciilor, la numarul 9, devenita ulterior Iulius Fucik si acum Thomas Masarik.
In plin centru era cafeneaua Capsa unde veneau seniorii: Stamatiade, Minulescu, Ion Barbu si inca multi. Noi tinerii ne uitam mai mult prin vitrina la ei. Eram impreuna cu Petre Comarnescu, Ionel Jianu, Eugen Ionescu, Belu Zilber, Misu Polihroniade care s-a dat cu legionarii si a murit in puscarie. Noi mergeam la Corso care era o mare cafenea si, vis-à-vis de Ateneul Roman – Corsoleto – un bar foarte simpatic, acolo ne aciuiam.
Era acolo si un teatru care a fost daramat, Teatrul Mic se chema. O sala minunata ca o bijuterie. Acolo a debutat si am vazut-o pe Elvira Popescu, pe Mihalescu care a aparut in filmul "Ioana D’arc" a lui Dreyer, un mare regizor. Era Iacobescu, Mihalescu, Elvira Popescu, un actor Lefter… care a murit lefterit. Dupa Teatrul Mic, Jockey Club care a reinviat acum".

Casa despre care vorbim aici (cunoscuta ca cea a arhitectului Iacob Melic) este printre cele mai batrane martore ale acelor vremi – cea mai veche casa boiereasca existenta in Bucuresti. Anul constructiei sale a fost estimat ca fiind 1760 de catre arhitectul Paul Smarandescu si H. Dj. Siruni, dar este posibil ca ea sa fie si mai veche. Casa, asa cum arata ea astazi, in urma ultimei restaurari de la 1971, care s-a straduit sa-i conserve imaginea originala, este oglinda vie a unei locuinte boieresti din vechime.N. Ghica-Budesti ne vorbeste despre "cerdacul asezat pe colt, la etajul intai, cu o scara interioara de lemn, cu fatada decorata cu pilastri clasici in stil doric, cu cornisa bogata, cu streasina lata, iar in interior cu un tavan de lemn cioplit decorand sufrageria".
O enumerare succinta de frumoase elemente de arhitectura, asa cum se gaseau ele in perioada contemporana arhitectului Ghica-Budesti.
TEXT: ARH. CODINA DUSOIU