Absolvent al Universitatii "Ion Mincu", arhitectul a plecat la sfarsitul anilor '70 la New York, unde a acumulat o experienta importanta in domeniul arhitecturii business. Intors in Bucuresti dupa '90, si-a infiintat propriul birou de arhitectura, dezvoltand o serie de proiecte de mare amploare ce au marcat puncte-cheie ale spatiului urban.

"Am intrat la facultate in 1970 si am terminat studiile in 1976, iar doi ani mai târziu am plecat la New York. Pentru mine, socul a fost imens, mai ales la nivel vizual si cultural, cu atât mai mult cu cat veneam dintr-o lume complet cenzurata. Este o diferenta foarte mare intre a vizita si a locui intr-un oras. "

Multe, mandre si vechi sunt bisericile din Campulung, caci potop de har a risipit Dumnezeu peste aceasta palma de loc. Biserici mici, din piatra, cu pictura veche peste care veacurile au suprapus alte straturi si hramuri, ctitorii voievodale sau ale mandrilor breslasi campulungeni.

Despre toate s-ar cuveni sa vorbim. Sa spunem un cuvant despre biserica Domneasca, ctitorita de Doamna Chiajna si de fiul sau Petru cel Tanar, la 1567. Un altul despre biserica Schei, de langa platoul Gruiului, cea arsa de turci si refacuta tarziu, dupa planurile arhitectului D.I. Berechet si inca unul despre biserica Marina, ridicata peste o veche zidire mica si fara turle, in care se pastreaza fragmente de pictura pe prelungirea peretilor din altar, sub pardoseala. Sa amintim biserica breslei de olari (Sfantul Gheorghe), in care se pastreaza o reprezentare insolita: pilda saracului Lazar, cu bogatul care sta la masa cu prietenii, iar lautarii ii inveselesc, cantand din turla, trambita si toba. Sa pomenim in treacat si biserica Subesti, cea a negustorilor de sube, a carei pictura trimite la Hurez, in dulcele stil brancovenesc. Se adauga la acestea bisericile Fundeni, Sfantul Ilie, Flamanda, Negru-Voda, Baratia, Sfanta Troita, Bradul si Sfanta Vineri, care azi nu mai sunt, bisericile mai noi, schiturile rupestre de la periferie si crucile juramantului, risipite peste tot prin oras.

Primarul Madridului, Alberto Ruiz-Gallardon, a initiat la inceputul anului 2000
un program de locuire care sa densifice si sa adauge calitate zonei in crestere din imediata vecinatate a orasului istoric. Printre cele 10 birouri de arhitectura selectate pentru a participa la acest program s-au numarat si olandezii de la MVRDV, cei care au revolutionat in ultimii ani ideea de locuire colectiva. Turnul Mirador, propus de ei, cu 23 000 de mp, 157 de apartamente si o curte centrala interioara la inaltime, de 580 mp, s-a transformat instantaneu intr-un simbol al zonei, un manifest privind diversitatea si calitatea locuirii.

Turnul ofera spatiul deschis necesar orasului modern. Golul urias de la 40 de metri deasupra solului le ofera locuitorilor si vecinilor lor o gradina comunitara si un spatiu public de unde pot contempla orasul si orizontul. Prin aceste solutii, arhitectura de tip domestic se deschide catre noul mediu urban si catre imprejurimi.

Piata Victoriei, zona cu cea mai accelerata dezvoltare imobiliara din punctul de vedere al volumelor construite si al schimbarii raportului dintre spatiul neconstruit si cel construit, devine progresiv o galerie de arhitectura contemporana in marime naturala, avand ca principale exponate cladirile concepute de biroul Westfourth Architecture. Cel mai recent obiect de arhitectura a carui prezenta marcheaza piata este cladirea Premium Plaza, construita la intersectia dintre bulevardul Nicolae Titulescu si strada dr. Iacob Felix.

Cladirea nu are o imagine care sa poate fi descrisa in cateva cuvinte; ea intoarce fete diferite catre diferitele puncte din care este perceputa - o fatada principala plana, vitrata, cu verticale discontinue, dar care formeaza o textura uniforma spre Piata Victoriei, o fatada cu verticale pronuntate spre b-dul Nicolae Titulescu, fatade in care domina plinul.