In momentul in care s-a lansat initiativa unui concurs international pentru o cladire care sa adaposteasca lucrarile pictorului brazilian Iberê Camargo, decedat in 1994, aceasta a fost sustinuta atât de familia artistului, cât si de administratia locala care a donat terenul din apropierea soselei Padre Cacique, in Porto Alegre, un oras de peste un milion de locuitori in sudul extrem al Braziliei. Situl propus a fost unul dificil, un triunghi destul de mic si strâmt, înconjurat de stânci de 25 de metri înaltime, dar oferind o priveliste extraordinara asupra râului Guaíba.

Siza a inclus in programul muzeal spatii de expunere, spatii de depozitare, o biblioteca si o video-biblioteca, o librarie, o cafenea, un mic auditorium, dar si spatii administrative si ateliere pentru artisti. În consecinta, cladirea a fost dezvoltata pe verticala, volumul principal fiind „sapat” în stânca acoperita de vegetatie. Forma propriu-zisa a cladirii „mimeaza” înclinatiile pantelor din apropiere si rezolva printr-o distributie coerenta a spatiilor problema parcarii, extrem de importanta pe un lot atât de strâmt, situat în imediata vecinatate a unei artere aglomerate.

Apartamentele de vacanta au fost multa vreme un program de arhitectura rar intålnit in Romånia, turismul impartindu-se de regula intre marile hoteluri si micile vile individuale. Odata cu aparitia acestui nou mod de a petrece vacanta, independent si urban, se naste o arhitectura cu un grad de libertate accentuat, care are pentru prima data posibilitatea de a demonta barierele impuse de locuirea urbana din Romånia: izolarea vizuala, fonica si termica, eficienta economica tradusa prin densitate, atitudinea lipsita de respect fata de vegetatia naturala.

Apartamentele din Neptun proiectate de SYAA contrazic cu eleganta principiile investitorilor imobiliari, ale invatamåntului de arhitectura functionalist si ale eficientei structurale, dånd nastere, prin mijloace simple, unui spatiu interior-exterior fluid si agreabil, creat exclusiv pentru confortul destinatarilor.

Nascut în 1933 la Matosinhos, un mic oras langa Porto (Portugalia), Álvaro Joaquim de Meio Siza Vieira a studiat la Scoala de Arte Frumoase din Porto si apoi s-a format profesional în biroul arhitectului Fernando Tavora. Marturiseste adesea ca si-ar fi dorit sa fie sculptor, dar tatal lui nu i-a permis. Astazi, dupa mai mult de 50 de ani de activitate, cladirile ce-i poarta semnatura pot fi cu usurinta recunoscute în întreaga lume, cu toate ca stilul lui Siza ramâne extrem de dificil de descris în cuvinte, parcurgerea individuala si personala a proiectelor sale fiind cea mai buna cale de a-l cunoaste. „A învata sa vezi, nu doar sa privesti, sa vezi în detaliu, în profunzime, global este fundamental pentru un arhitect, ca si pentru orice persoana”, declara Siza într-un interviu mai vechi. Arhitectura sa urmeaza acelasi principiu: ne face sa „vedem” si ne dezvaluie adevarul locului pe care se afla.

Câstigator al Premiului Pritzker în 1992 si a numeroase alte distinctii, Álvaro Siza a refuzat cu îndârjire sa intre în „star-system”-ul arhitecturii contemporane si a continuat sa lucreze cu pasiune la proiectele sale, asumându-si totodata si rolul de profesor (activitate la care nu a renuntat niciodata de-a lungul timpului). De un minimalism ce evita abstractul, inspirând serenitate si forta, elegante într-un sens matematic, dar si sensibile, cladirile lui Siza (foarte diverse ca dimensiune si functionalitate) sunt întotdeauna bine ancorate în context.

Initiata in 2003 ca un eveniment strict profesional, de breasla, Anuala s-a dezvoltat in fiecare an catre un festival urban, care reuseste sa mobilizeze principalii actori ai spatiului public si sa-i puna in dialog. Mai mult, in acest an, evenimente inedite s-au adresat publicului larg in incercarea de a-i face pe locuitorii orasului sa constientizeze importanta si necesitatea arhitecturii de calitate.

Expozitia cu lucrarile recente ale arhitectilor bucuresteni a reprezentat, ca de obicei, nucleul intregului eveniment, numarul de participanti fiind ridicat. Alegerile juriului, prezidat de arhitectul olandez Pero Puljiz, care impreuna cu biroul Architekten Cie. a castigat de curand concursul public pentru extinderea Palatului Victoria, au demonstrat ca tinerii arhitecti pot semna proiecte de foarte buna calitate.