Situata in mod privilegiat pe un teren cu panta ascendenta, pe o parcela de mari dimensiuni, cu vegetatie abundenta, casa de pe colina oscileaza intre extrovertire si intimitate, apropiindu-se prin aceasta de caracteristicile unei resedinte nobiliare – primitoare pentru cei care o locuiesc, impunatoare si intrucåtva rebarbativa din perspectiva celor din afara.

Amenajarile de la nivelul terenului subliniaza pozitia cladirii: colina pe care se afla aceasta este plantata cu gazon, pentru a nu interfera cu perceptia asupra casei, in timp ce in zonele laterale si långa imprejmuiri a fost plantata vegetatie inalta si densa – copaci, arbusti, tufe. In fata garajelor exista o zona acoperita, pardosita cu piatra cubica, amintind oarecum de functiunea si textura aleii pentru trasuri a palatelor urbane din trecut. In lateralul casei se afla inca o suprafata intinsa placata cu piatra, de asta data finisata neted, din care se decupeaza forma organica a piscinei.

Programul de arhitectura caracteristic transportului feroviar, gara, are un caracter ambivalent. Ea este în acelasi timp un „nod” si un „loc”. „Nod”, pentru ca este un punct de acces localizat, pentru fluxuri si retele de transport, si „loc”, pentru ca reprezinta o sectiune specifica a orasului, cu o concentrare mare de infrastructura si o colectie diversificata de cladiri si spatii publice; pe scurt, un loc investit cu viata urbana. Acest caracter dual este interesant prin prisma interactiunii dintre cele doua functiuni dominante, ambele valorizate singular, alternativ.

Astfel, daca domina caracterul de nod (caracterizat printr-o accesibilitate sporita), gara poate genera o masa critica a cererii pentru dezvoltarea activitatilor adiacente. În schimb, daca domina caracterul de loc (cu o densitate mare de activitati), gara poate fi suportul necesar pentru dezvoltarea retelei de transport. Astfel, din aceasta interdependenta rezulta importanta garilor, ca noduri majore ale infrastructurii, automat asociate cu poli de dezvoltare socio-economica sau ca instrument principal de dezvoltare urbana.

Inaugurat |n decembrie 2007, in cadrul complexului Season's Place din Beijing, restaurantul Subu, opera a nonconformistului designer danez Johannes Torpe, isi propune sa le ofere clientilor o experienta cåt mai apropiata de servirea mesei pe o nava spatiala. Locul ales pentru construirea Subu nu este nici el intåmplator. Gazduind peste 120 de magazine, printre care Louis Vuitton sau Gucci, Season's Place este considerat o adevarata poarta prin care luxul occidentului patrunde in China.

Johannes Torpe s-a inpirat foarte mult din imaginarul filmelor science fiction din anii '60, in special din „Odiseea Spatiala 2001” a marelui Stanley Kubrick. Subu – nume care trimite la o creatura abisala sau la o molusca gigantica plutind prin cosmos – este, din punctul de vedere al structurii, o incapere vasta de forma triunghiulara, flancata de separeuri cu aspect de cocon, delimitate prin pereti de sticla. Acestea sunt gåndite ca o varianta moderna a traditionalelor separeuri chinezesti.

Star incontestabil al designului contemporan, cu o cariera care a inceput la vârsta de 19 ani, Karim Rashid este in prezent autorul a peste 2 500 de creatii de design, multe premiate si deja inventariate in colectiile unor muzee celebre precum MoMA New York sau Muzeul de Arta Moderna din San Francisco. Si-a dorit sa „democratizeze” designul si a reusit, cel putin in America de Nord; a vrut sa schimbe habitate si a realizat un hotel intreg de la A la Z; si-a propus sa schimbe modul oamenilor de a se privi pe sine si a scris o carte, “Design Your Self”, pe care a lansat-o si la Bucuresti pe 10 octombrie.
El ne povesteste despre origini, credinte, culori si utopii.

"Ma folosesc de culori pentru a crea forme, dispozitii, senzatii si pentru a atinge memoria publica. Culoarea nu este doar simpla culoare si nu este intangibila – este reala, puternica si are o prezenta fizica pregnanta. Ma gåndesc sa folosesc culori si pentru a antrena oamenii spre anumite experiente. "