Muzeul Regal Ontario (Royal Ontario Museum sau ROM) adaposteste o colectie eclectica de obiecte ale civilizatiilor din afara Europei, de minerale si de fosile preistorice. Bazele muzeului au fost puse la inceputul secolului trecut, urmand traditia Beaux Art a planului rectangular cu doua curti interioare marginite de galerii. In 1914, a fost construita aripa de vest – o bara cu trei nivele placata in caramida cu decoratii inspirate din Renasterea venetiana. Au urmat, in 1933, corpul de est si culoarul de mijloc (formandu-se un plan in forma de „H”), concepute intr-un limbaj Art Deco cu elemente decorative romanice si clasice. Simetria arhitecturii initiale a fost alterata intre anii 1978 si 1984, cand pe locul curtilor interioare s-au construit, de-o parte si de alta a culoarului de mijloc, doua corpuri de beton aparent care cuprindeau in cel dinspre sud spatii administrative, iar in cel dinspre nord – trei etaje terasate, cu galerii de expunere.
Libeskind daråma in intregime terasele dinspre nord, fortand o volumetrie expresionista intre corpurile cladirilor din 1914 si 1933. Aceasta noua aditie de 16 000 mp cuprinde intrarea principala cu spatiile de primire, trei nivele de galerii de expunere, un restaurant, spatii de vanzare si restabileste partial, printr-o curte interioara acoperita, conceptul original de simetrie a muzeului. Costul intregii lucrari de aditie si
renovare a unor parti existente a fost de 256 milioane de dolari canadieni, din care pentru noua cladire de nord s-au cheltuit 135 milioane.

In contextul unei densitati in crestere a fondului construit, putini arhitecti au sansa de a proiecta fara apasarea restrictiilor urbanistice sau a respectului impus fata de frontul invecinat, de calitate adesea indoielnica. Oportunitate si provocare, alegerea cadrului natural pentru o casa de vacanta deschide calea unui limbaj poate uitat: la umbra unui nuc, pe varful unei coline, locuinta proiectata de arhitectul George Balan beneficiaza de perspective panoramice impresionante. Aflat la intrarea in comuna Talea, oras Breaza, amplasamentul este avantajat si de absenta altor constructii in imediata vecinatate. Conceptul arhitectural s-a concentrat tocmai pe discursul creat intre spatiile nou definite si cadrul existent, punand accent pe simplitate, caldura, discretie si firesc.
Cu o arie construita de numai 90 mp, volumul este relativ compact, dar nicidecum banal – decrosurile, decupajele rectangulare de diverse dimensiuni si subvolumul placat cu piatra, „iesit” din planul fatadei principale confera un dinamism aparte. Compozitia de linii drepte si muchii clar definite este pusa in valoare prin alegerea materialelor de finisaj autohtone: lemn si piatra, insertia in sit fiind cu atat mai discreta.

Daca ar exista un top al celor mai non-conformiste birouri de arhitectura din Romania, Dinoiu & Pop si-ar gasi cu siguranta locul printre ele: preocuparile multiple, diferentele de varsta, colaborarile intense cu cei din lumea artei, comunicarea directa cu studentii, abordarea unor proiecte strict conceptuale, dar totodata si a unora pur comerciale sunt trasaturi care ii individualizeaza in prezent, dupa ce au colaborat cu renumiti arhitecti autohtoni. In aceasta luna, invitatul igloo este arhitectul Dan Dinoiu, absolvent al Universitatii de Arhitectura „Ion Mincu” in 2000.
"[...]scoala ne pregateste pentru proiectul finit si perfect. Intr-un fel, acest exercitiu ne dezavantajeaza pentru ca ne orienteaza catre limbaje arhitecturale finite, straine, „sigure” si nu ne stimuleaza creativitatea proprie in zona de program si de abordare a arhitecturii. Ne indreapta catre o arhitectura soft, cu limbaje imprumutate, un soi de re-fatadare, or noi ar trebui sa intram in zona hard-modernismului, a re-arhitecturii". (Dan Dinoiu)

In 2004, cand activitatea turistica din Croatia a inceput sa creasca simtitor, Autoritatea Portuara din Zadar, cu sprijinul Guvernului Municipal, a decis sa reamenajeze acest segment de faleza si sa-l doteze cu toate facilitatile unui debarcader pentru vase de croaziera. Astfel, „vaporul de piatra” a scapat de uitarea si neglijenta autoritatilor, transformandu-se intr-o poarta de intrare in oras. Aceasta noua destinatie avea nevoie insa si de o promenada maritima care sa asigure o ruta de intoarcere in oras. Locul nu urma sa aiba doar o functie de primire si adapostire a turistilor; era nevoie ca locuitorii din Zadar sa il ia in stapanire, sa-l simta ca fiind al lor si sa-l frecventeze.
Finalizat in 2005, noul debarcader pentru vase de croaziera se afla in capatul de nord-vest al peninsulei, cu o platforma generoasa, pe colt, unde incepe si promenada marina ce urmareste malul sud-vestic. Chiar in locul in care se intersecteaza platforma si promenada, pe o lungime de 70 de metri, a fost amplasata „Orga marii”. intalnirea cu apa a fost rezolvata in mod gradual, printr-o scara cu trepte late, din marmura alba, care coboara pana la valuri. Au fost realizate de fapt sapte scari paralele, fiecare cu o latime de 10 metri, care alterneaza astfel incat exista intotdeauna o diferenta de o treapta intre ele; acest lucru, atat la intalnirea cu promenada, cat si la nivelul apei, face ca intregul ansamblu sa capete aspectul unei cascade.

Ascunsa partial de vegetatia bogata a gradinii care o inconjoara, Casa Melik, situata pe strada Spatarului la numarul 22, este una dintre comorile putin cunoscute ale Bucurestiului. Chiar fara a fi familiarizat cu istoria acestei cladiri, poti intui vechimea ei inca de la primul pas pe care il faci in curte, si apoi in casa, coborand cele doua trepte care o despart de nivelul actual al strazii. Cunoscatorii stiu ca aceasta este una dintre putinele cladiri de secol XVIII prezente inca in Capitala, realizata cel mai probabil pe la 1760 de un arhitect ramas necunoscut.
Aici se gaseste Muzeul Theodor Pallady, recent redeschis – in luna iulie –, dupa renovarea care a durat putin peste sase luni. Acum sunt din nou accesibile publicului gradina, casa si colectia de arta donata de sotii Serafina si Gheorghe Raut la sfarsitul anilor 1960. Neindoielnic, alaturi de operele de arta expuse, o atractie a muzeului este insasi cladirea – cel mai vechi exemplu de arhitectura civila romaneasca din Bucuresti.
Renovarea cladirii a reprezentat si un ragaz necesar pentru restaurarea operelor de arta expuse, care pot fi acum admirate in intreaga lor splendoare. Casa si colectia se completeaza in mod fericit, facand din muzeu un loc in care revii mereu pentru atmosfera, pentru farmecul tihnit. Daca vizitezi muzeul in anotimpul cald, prima senzatie este de descoperire, in momentul in care fatada alba, sobra, ritmata de pilastri de factura neoclasica se dezvaluie privirii din spatele vegetatiei bogate cu care te intampina gradina. Apoi observi noi detalii: acoperisul din olane, cornisa bogata, streasina lata, cerdacul de la etajul intai, inchis cu geamuri, sub care se gaseste porticul din lemn, excelent pentru a te adaposti de soare intr-o zi torida.