Povestea incepe cu un imobil sobru, retras pe o parcela ingusta si desenat de doi arhitecti locali talentati pentru doi asociati tineri, totodata si antreprenori angajati in aventura amenajarii casei lor. A urmat o intrebare simpla: „de ce nu te incumeti tu sa ne amenajezi apartamentul? Vei vedea, locul iti va placea”. Si asa a fost sa fie… Apoi, mai exista si potriviri, s-a intamplat cu ei: mi-au oferit o incredere de invidiat si bucuria de a (ne) imagina cum va fi casa lor.
„Vei vedea, am si inceput noi cate ceva, dar cu ajutorul tau lucrurile pot fi mai simple”. Mi-au marturisit ca doresc sa locuiasca frumos si sa valorifice spatiul generos al apartamentului cu trei camere. El voia o casa inteligenta si iubea terasa magnifica de deasupra apartamentului (e drept, foarte mare), cu o panorama de 360° peste Bucuresti. Ea il iubea pe el. Deci aveam toate ingredientele, nu ne mai ramanea decat sa realizam impreuna o amenajare cu happy end. Frumos preludiul acestei amenajari pentru loftul de pe langa Parcul Ioanid! (Arh. Daniel Ciocazanu)

Cei care se g`sesc \nc` sub uman-prea umana preconcep]ie c`, \n timp ce ma[inile se mi[c`, cl`dirile, ei bine, stau pe loc, ar face bine s` ajung` cåt mai repede la Stuttgart, la muzeul Porsche. Acolo, credin]a de mai sus, ca [i alte mituri [i legende \n care sim]ul gravita]ional ne-a atras dintodeauna, se spulber`. Automobilul – simbol al dinamicii, al acceleratiei si inova]iei – sta aici elegant, fastuos, dar pe loc, ca exponat, in timp ce cl`direa muzeului pare s` aib` capacitatea, dac` nu [i dorin]a de a o lua din loc, la prima cheie.
Cumva, toate elementele sitului au fost inserate – [i preluate – \n procesul de creare a cl`dirii emblematice pentru Porsche.
Caroseria muzeului e solida, puternica si – cum altfel? – aerodinamica. Schita de principiu, de neinteles pentru cei carora nu le-a placut fizica dinamica sau macar NFS, exprima foarte clar „conceptul arhitecturii care se misca in permanenta in campul interactiunii dintre cladire si utilizatorii ei”, explica Roman Delugan. Dar utilizatorul generic devine aici un spectator al unei scene construite, in esenta, dupa aceleasi principii care te faceau sa urci pana pe acropola, si nu sa o gasesti la indemana. Intregul volum de 21 000 metri cubi, de o acuratete structurala pe care nu o lasa la vedere, se gaseste sustinut pe doar trei mari puncte de sprijin si pluteste, practic, ca o imensa consola, spre care spectatorul prive[te, din josul pantei line de acces.

Dezvoltandu-se pe trei nivele aproape identice ca amprenta si avand o suprafata construita de aproximativ 300 mp/nivel, obiectul de arhitectura ar fi putut deveni apasator, dar suprafetele vitrate il dematerializeaza, plinul transformandu-se in benzi ce confera dinamica volumetriei. Liniile parasolarelor fixe dau accentul orizontal fatadelor, contribuind la perceperea lor la scara umana. Subvolumul care marcheaza accesul in locuinta este detasat atat de planul fatadei, cat si de nivelul de calcare al curtii interioare, printr-un set de cinci trepte. Discursul cromatic se rezuma la eleganta alaturare de alb si maro inchis, in perfecta armonie cu acuratetea liniilor si precizia imbinarilor de materiale.
Coerenta si logica limbajului sunt preluate si in discursul amenajarii de interior, unde spatiul are o dinamica aparte, rezultat al modului de impartire a volumului, mai ales pe verticala. Diversele functiuni se dezvolta pe unul sau doua nivele, existand supante, pasarele, scari, podeste ce fac posibila perceperea mai multor zone in acelasi timp.

Desi nascut in Argentina, Alfredo Häberli nu duce prea departe in crea]iile sale impetuozitatea si pasiunea specifice latino-americanilor. Dar nici nu valorizeaza excesiv rationalismul si precizia specifice Elvetiei, tara in care traieste si lucreaza de multi ani. Ceea ce-l individualizeaza in lumea designului contemporan este tocmai echilibrul pe care a reusit sa-l stabileasca intre emotie si pragmatism, intre functionalitate si ludic.
Afirma adesea ca isi doreste sa creeze obiecte care permit si altor produse sa se aseze cu usurinta in jurul lor, obiecte „usoare”, care oglindesc un stil de viata natural, relaxat, fara excese. Observa cu atentie realitatea, detaliile lumii inconjuratoare si modul in care aceasta functioneaza, pentru ca apoi sa se lase purtat de placerea desenului, intuind si definitivand forme. Fiecare lucrare trece prin mai multe stadii si analize, scopul final reprezentandu-l un design pe termen lung, cu adevarat functional, puternic si subtil in acelasi timp. „Am parul grizonant, pentru ca imi place sa gandesc mult si de-abia apoi sa abordez lucrurile emotional”, marturise[te intr-un interviu recent.

In vechea cladire a Bursei Romane de Marfuri, mobilierul, amintind de „shipping case”-uri, functioneaza ca
spatiu de depozitare, pereti de compartimentare, un „statement” despre dinamismul companiei si o reverenta catre genius loci.
Caldura provine din utilizarea lemnului natur. Intregul mobilier este din placaj, simtul tactil preia caldura lemnului. Tot pentru a compensa „raceala” industrialului, corpurile de iluminat au forma unei veioze casnice supradimensionate.
Zonele de conversatie sunt populate cu fotolii Chesterfield, un icon al establishmentului in contrast ironic cu aspectul spartan al restului spatiului si mobilierului.
„Shipping case”-urile pe roti rezolva simultan problema depozitarilor, dar si pe a compartimentarilor. In plus, spatiul poate fi oricand reconfigurat.