De la infiintarea studioului in 1999, an de an, prin lansari neconventionale, proiecte indraznete, standuri non-conformiste si combinatii din de in ce mai ingenioase, Quinze & Milan tin sa ne confirme ca produsele lor merg dincolo de simplul design de obiect. Spun povesti, atrag oamenii, ii apropie, ii invata sa se cunoasca, revitalizeaza spatii, atrag energii, provoaca la comunicare. Nu degeaba sunt cunoscuti drept „creatorii de atmosfera”: fiecare obiect nascut in atelierele Quinze & Milan isi depaseste functia imediata pentru a deveni un „statement” pentru un anumit mod de viata, dinamic, colorat, galagios si provocator. Obiectele indraznete, selectate pentru a decora interioarele unor cladiri faimoase precum Biblioteca Publica din Seattle de Rem Koolhaas sau Wyly Theatre din Dallas, au adus compania in atentia publicului si a presei de specialitate, care l-a declarat pe Arne Quinze „baiatul rau” al lumii designului, o combinatie de punk si Prada. De altfel, chiar el s-a descris ca liderul unei trupe de rock hardcore. |n prezent, peste 60 de oameni lucreaza in birourile Quinze & Milan, localizate in Kortrijk, Belgia, intr-o zona istorica importanta. Complexul industrial renovat, de peste 10 000 mp, cuprinde, pe langa ateliere si spatii de productie, o galerie si un showroom.

Atunci cand i s-a oferit prilejul de a construi Museo de la Memoria de Andalucia, in Granada, arhitectul Alberto Campo Baeza si-a propus sa realizeze cea mai frumoasa cladire a regiunii, demna de a le dezvalui vizitatorilor intreaga istorie andaluza. La urma urmei, insusi istoricul roman Strabon a spus despre locuitorii regiunii ca ar fi „cei mai cultivati dintre iberici, cu legi scrise in versuri”. Fidel ilustrului personaj, Alberto Campo Baeza a reusit sa creeze o arhitectura in versuri, o dovada de apreciere profunda fata de istoria, cultura si spiritul andaluz.
Cladirea, in sine un important nou obiectiv al orasului, a fost gåndita ca un muzeu interactiv, deschis vizitatorilor de toate vårstele si dedicat istoriei, societatii si modului de viata care definesc Andaluzia. Aceasta este inclusa intr-un nou complex, inaugurat in 2001 prin sediul bancii de economii Caja Granada, lucrare a aceluiasi arhitect.

Donatia de 42 de milioane de dolari a filantropului William Winspear catre Dallas Opera, cea mai mare donatie de acest fel din istoria orasului, a facut posibila atragerea unor autori de talia Foster and Partners pentru designul unei cladiri care sa adaposteasca noua Opera.
Aceasta reinterpreteaza forma de mult consacrata a programului, aceea a potcoavei, intr-o maniera contemporana. Nucleul sau, adapostind scena principala, cu capacitate de 2 200 de spectatori, si alte spatii de repetitie si spectacol mai mici, se decupeaza pe un ecran de dimensiuni considerabile, din sticla clara.
Scena inchisa Margaret McDermott, spatiu al primului spectacol (cel oficial, daca ne luam dupa schema din primul paragraf al textului), este o capodopera a acusticii si a corectitudinii alcatuirilor specifice unei scene de balet, care va fi, fara indoiala, preluata ca standard in constructia cladirilor de gen din urmatorii ani.

Limbajul arhitectural general este unul modernist, cu linii minimaliste, volumele clar delimitate compunandu-se armonios. Imobilul nu prea se dezvaluie strazii, ci mai degraba comunica discret despre viata sa interioara. Golurile impuscate, cu profunzimi diferite, corespund relatiilor create intre spatii, fiind in acelasi timp o expresie a functiunii continute. Un lucru mai putin obisnuit la noi, arhitectii s-au ocupat si de amenajarea peisagistica si au propus realizarea in jurul imobilului a unor „secvente”, adaptate la panta terenului. Prima dintre acestea consta intr-o gradina „neagra”, spre strada, din plante mai desertice si bambus, in timp ce in curte se inlantuie gradina-peluza, gradina cu plante aromatice si gradina plantelor de camp.

Limbajul arhitectural general este unul modernist, cu linii minimaliste, volumele clar delimitate compunandu-se armonios. Imobilul nu prea se dezvaluie strazii, ci mai degraba comunica discret despre viata sa interioara. Golurile impuscate, cu profunzimi diferite, corespund relatiilor create intre spatii, fiind in acelasi timp o expresie a functiunii continute. Un lucru mai putin obisnuit la noi, arhitectii s-au ocupat si de amenajarea peisagistica si au propus realizarea in jurul imobilului a unor „secvente”, adaptate la panta terenului. Prima dintre acestea consta intr-o gradina „neagra”, spre strada, din plante mai desertice si bambus, in timp ce in curte se inlantuie gradina-peluza, gradina cu plante aromatice si gradina plantelor de camp.

„Academia” este, in acelasi timp, un spatiu functional destinat trainingului partenerilor – arhitecti, consultanti, constructori – si aplicatiilor practice, un ansamblu expozitional cu caracter de reprezentare si un spatiu de relaxare-socializare.
Aparenta contradictie intre functiile spatiului – cea tehnica si cea estetica - a fost solutionata prin inversarea raportului dintre cele doua: in loc de a separa si ascunde zonele care adapostesc tehnologia, acestea joaca rolul principal, elementele de estetica servind numai drept fundal pentru a sublinia exponatele tehnice.
Incinta devine astfel un open-space fluid si elegant, in care echipamentele de aer conditionat care servesc drept obiect de studiu sunt expuse si puse in valoare asemenea unor obiecte de arta.