SARDIN: frenezia colecționării
Un nou restaurant cu iz mediteraneean și, după cum spun proprietarii, cu „bucătărie responsabilă”, animă zona Timpuri Noi din București. Pe un fundal ce privilegiază lemnul și betonul aparent, echipa de arhitecți ne aduce în fața unui inedit fenomen de hoarding artistic.
O diversitate de obiecte din zona bucătărieiși a serilor de relaxare și petrecere ies din convenționalele sertareși dulapuri și se etalează pe pereți, dar mai ales pe corpurile de iluminat ce devin somptuoase candelabre.
Puzzle-ul de texturi, culori și materiale (porțelan, sticlă, alamă, lemn etc.) face din aceste obiecte de obicei auxiliare, personajele principale ale conceptului amenajării. Este și motivul pentru care se pot alege colțuri și mese preferate în funcție de candelabrul favorit: cel translucid format din pahare și sticle, cel al vaselor arămii din alamă sau cel al buchetului multicolor și delicat al ceainicelor și ceștilor din porțelan.
Că se vor încinge multe povești sub aceste corpuri de iluminat, nu încape îndoială: mesele lungi, din lemn, inspiră familiaritate care îmbie la comunicare. În povestea instrumentarului de bucătărie se prind și scaunele masive care iau forma tacâmurilor, acestea intersectându-se cu normalitatea celor tapițate într-un bleu care trimite discret la culoarea mediteraneeană a specificului restaurantului.
Nuanța naturală a mobilierului din lemn este partea luminoasă, relaxată a proiectului amenajării peste care se suprapune frenezia colecției de obiecte. Pe tavanul casetat, lemnul se intersectează cu fâșii de beton și cu spațiile de ventilare. La nivel parietal, asemenea unor exponate, polonicele, cratițele sau fundurile din lemn se întâlnesc cu elemente din zona pescărească: undițe ori vâsle.
Remarcabil este și colțul cu cele trei policioare pe care se etalează, precum pe rafturile unei expoziții dintr-un muzeu al vieții private, 19 râșnițe de condimente și cafea.
Deschiderea spațiului oferă restaurantului ritmul unei respirații suficient de largi cât să nu producă un efect sufocant, reușind, în același timp, să nu împiedice o eventuală complicitate a mesenilor.