fbpx


White November igloo

25 Hours sau despre convertirea timpului in spatiu

Dacă spaţiul şi timpul trebuie gândite drept nişte lucruri reale, după cum Newton spunea „locuri atât ale lor înşile cât şi ale tuturor celorlalte”, ce anume ţine de observaţie şi ce de convenţie atunci când măsurăm întinderea spaţială şi durata temporală? Oare ziua are chiar 24 de ore? Oare spaţiul chiar e definit de cele trei axe x, y, z? Şi oare câtă inspiraţie e în teoria lui Einstein ale cărei implicaţii filosofice ţin de impactul asupra modului nostru de a înţelege natura spaţiului şi timpului?

Text: Luiza Zamora
Foto: © www. designhotels.com

Desigur, întrebări al căror răspuns nimeni nu îl caută când, aflat la Hamburg (oraş care se presupune că a fost vizitat de Kant, chiar dacă el nu a părăsit niciodată Konigsberg, paranteză necesară pentru buna înţelegere a teoriilor cuantice şi a facultăţilor de judecare), se opreşte la două străzi de primul loft hotel al Germaniei, într-un loc unde ora bate după alt ceas. Aş relativiza, totuşi, această siguranţă. Poate că, printre cei dinamici locuitori temporari ai hotelului hamburghez se numără cu o oarecare periodicitate şi persoane preocupate de aparenta simultaneitate a evenimentelor de pe Pământ şi Jupiter, spun aparentă pentru că relativitatea restrânsă ne învaţă că informaţia nu se poate propaga cu o viteză mai mare decât viteza luminii, aceasta fiind aceeaşi pentru toate sistemele de referinţă. Iar dacă lumina de pe Jupiter ajunge în 35 de minute pe Pământ, e clar că nu poate fi vorba de simultaneitate, doar dacă intri în 25 Hours Hotel din al doilea oraş al Germaniei şi câştigi o oră în plus. Practic, această oră şi chiar numai 35 de minute din ea îţi permit să răstorni până şi teoria marelui violonist Einstein.

Însă, dacă puţin îţi pasă de Jupiter, Kant sau Leibnitz (care chiar dacă nu l-am amintit mai sus, a murit cu 8 ani înainte de a se naşte cel care a identificat mai multe critici ale facultăţilor) poţi să te simţi bine-mersi ca un nomad contemporan preocupat de design, trenduri şi camere de hotel. Iar cel de-al doilea hotel al lui Kai Hollman chiar te atrage cu detalii ce impun noi standarde industriei hoteliere germane. A îndrăznit să propună un concept fără precedent pentru depozitul de anii 50 transformat în hotel. Un concept financiaro-estetic care propune un hotel în pas cu tendinţele designului interior la preţuri mai mult decât accesibile pentru cele 89 de camere. A treia dimensiune a conceptului este un fel de entertainment ca răspuns la noul stil de viaţă al nomazilor metropolitani. Ataşată aceluiaşi stil de viaţă este şi libera convertibilitate a spaţiului public al hotelului, după cum au imaginat-o designerii de la 3Meta. Astfel, totul e dinamic şi uşor de schimbat, înfiinţând noi toposuri şi ambianţe. Aici, „das” nu există! Spaţiul, situaţiile şi chiar timpul sunt declinate, iar cei care iubesc lumina, designul şi experimentul sunt oaspeţii optimi.

Istoria menţionează că vechiul depozit a devenit nucleul hotelului extins cu noi aripi în cele patru zări. Încă două niveluri i-au fost adăugate, pentru ca noul să copleşească vechiul. Era anul 2002.

În 2003, 3Meta a devenit responsabil cu arhitectura interioară. 8 luni mai târziu, layoutul era încheiat cu un permanent fundal pentru întâlnirile oaspeţilor şi ale vizitatorilor barului, restaurantului, lounge-ului şi evenimentelor. Fluiditatea cu care lobby-ul şi barul curg unul într-altul pe parcursul a 320 mp susţine altă modalitate de înţelegere a libertăţii individuale şi spaţiale. Cele 420 de oglinzi convexe cromate ale recepţiei descompun în cel mai mic amănunt orice mişcă pe roza carpetă Kasthall. Banda de lumină de la baza pupitrului reflectată de aceleaşi 420 de ochiuri nu-l face pe roz decât să ţipe în cele mai mai intense tonuri, timp în care aduce şi un plus de contrast griului intrării.

Nici taburetele roz aşezate organic nu poartă altfel de dialog cu zonele lipsite de culoare. Aici statementul este „să vezi şi să fii văzut”, iar oglinzile din faţa spaţiului dedicat evenimentelor te ajută din plin în îndeplinirea acestui scop măreţ al zilelor noastre. Lumina RGB este în funcţie de dispoziţie şi de cele 25 de ore. Coordonatele barului sunt corianul şi lumina, restul stă în puterea artei culinare!

La etajul al treilea, lemnul zebrano sub forma unei mese comunitare îi invită pe oaspeţii de peste noapte la conversaţie sau contemplarea ecranelor video, în cazul în care aerul mării nu le prieşte pe terasă. Acest living room dotat cu bibliotecă şi cupe de cafea nu este închis niciodată, este inima hotelului.

Aproape toată mobila celor 89 de camere a fost desenată special pentru 25 de ore. Linia hotărâtă şi detaliile haioase cu accente postmoderne potenţează designul anilor 60 şi 70. În pastel şi bleu, atmosfera nu poate fi decât luminoasă, colţurile rotunde, formele curgătoare şi scaunele retro verzi.

Cu o oră în plus, până şi filosofia pare mai uşoară şi nanosecunda mai mare!

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0