Multe drumuri duc la Viena. Iar dintre ele, drumul artelor plastice și al arhitecturii de la începutul secolului XX e cel care trece prin orașul de pe Dunăre și care adună căile Europei de pretutindeni. De o mare densitate artistică și arhitecturală, perioada fin de siècle aduce efervescență și anxietăți, melancolie și ruptură. Modernismul vienez este tensionat între identitatea imperială și dorința de descoperi forme noi, între experimente stilistice de tip art nouveau și austeritate geometrică, între funcțional și estetic. Oraș eclectic, paradoxal, multietnic, Viena trăiește contradictoriu la trecerea dintre veacuri.
Avem, pe de o parte, un puternic spirit imperial care îi configurează peisajul solemn și grandios și, pe de alta, nevoia de înnoire pe care tinerii creatori ai finalului de secol o caută cu îndârjire. Astăzi, la încă o sută de ani distanță, ne putem bucura de ambele tipare de creație, care îi dau Vienei un profil cu totul aparte.
Aici fusese punctul de confluență al tuturor curentelor culturii europene… Receptiv și înzestrat cu o deosebită capacitate de asimilare, acest oraș a atras spre sine forțele cele mai discordante pe care le-a îmblânzit și umanizat; era o plăcere să trăiești aici, în acest climat al bunei conviețuiri spirituale, și fiecare locuitor al acestui oraș devenea, pe neobservate, un cetățean al lumii. Spune scriitorul Stefan Zweig în cartea sa nostalgică, Lumea de ieri. Amintirile unui european.
Orice plimbare pe străzile Vienei confirmă imediat acest spirit de confluență și asimilare – accentele sale multiculturale (fie de proveniență etnică, fie cu o bază stilistică) sunt coerent alăturate și integrate, fără nicio stridență. E de ajuns o plimbare pe Ringstrasse și câteva opriri ca spiritul arhitectural al Vienei să ni se arate în toată splendoarea și în opozițiile sale, pe cât de clare, pe tot atât de fermecătoare. Astfel, cel mai bun punct de perspectivă asupra arhitecturii baroce a Karlskirche este de lângă pavilioanele stației de metrou Karlsplatz, realizate de arhitectul Otto Wagner în ultimii ani ai secolului XIX. Deși le despart mai bine de 150 de ani, le leagă detalii cromatice pe care Otto Wagner le folosește pentru unul dintre cele mai importante exemple ale stilului Art Nouveau. Vedem aici o formă de modernism care rămâne încă, prin detalii de ornament, atașată de Viena trecutului.
Nu tocmai același lucru se întâmplă la câteva stații de tramvai distanță, în cazul Österreichische Postsparkasse (Casa de Economii Poștale Austriece), operă a aceluiași arhitect. Terminată în 1905, stă față în față cu Regierungsgebäude construită între 1909 și 1913. Clădirea administrativă care a funcționat o perioadă ca sediu pentru Ministerul Războiului poartă pe fațadă un gigantic vultur bicefalic, o statuie de 40 de tone de bronz comandată de Franz Ferdinand. Două clădiri contemporane, martorii unei istorii estetice bicefale: istorismul imperial și modernismul noului secol. Viena devine astfel un oraș-laborator pentru arhitectură marcat de creatori ca Otto Wagner, Joseph Maria Olbrich, Josef Hoffmann sau Adolf Loos și de clădiri emblematice care schimbă fața lumii și a arhitecturii secolului XX.
Punem pe harta turului arhitectural Kirche am Steinhof, Majolikahaus sau Muzeul Ernst Fuchs (ale lui Otto Wagner), Secessionsgebäude (manifestul arhitectural al secesiunii vieneze, semnat de Joseph Maria Olbrich, care adăpostește impresionanta pictură murală Friza lui Beethoven de Klimt) și casele lui Adolf Loos din cartierul Hietzing. După un asemenea tur vă puteți opri și la Loos American Bar pentru un cocktail.
Mutatis mutandis, păstrăm principiul eclectismului arhitectural și ajungem în Viena recentă. Probabil cea mai interesantă surpriză urbană a Vienei, mai puțin cunoscută, este Viertel Zwei care completează cu zgârie-nori și sticlă dialogul pe mai multe voci al orașului. Lângă un hipodrom istoric, între Dunăre și Prater, acest cartier modern, verde, tânăr, dă pasionaților de arhitectură contemporană multe motive de fascinație, iar punctul culminant al acestui tur este, cu siguranță, campusul Universității de Economie din Viena (Wirtschaftsuniversität), al cărui centru educațional a fost proiectat de Zaha Hadid.
❤️
Ce ne mai place la Viena și ce ai putea face și tu toamna asta:
- un tur ghidat Hidden Vienna cu Basti de la Rebel Tours Vienna unde veți descoperi o Viena diferită, neașteptată cu multe povești urbane spuse cu mare talent de Basti.
- un Backstage Tour la Theater an der Wien, un punct important al geografiei urbane a Vienei, de care se leagă multe nume ale muzicii – profitați că 2025 e anul Johann Strauss și descoperiți și evenimentele pregătite pentru final de an pe www.johannstrauss2025.at.
- și, desigur, Cartierul Muzeelor – Leopold și mumok sunt de neratat.
Bonus: pentru o explorare digitală, puteți apela cu încredere la pagina de instagram a celor de la Raufschaumuseum (Das Museum des Hinaufschauens) – încercând o traducere, s-ar numi „Muzeul Privitului în sus”. Inițiativa celor doi fondatori ai acestui muzeu insolit, Magdalena Hiller şi Gabriel Roland, este dedicată artei de pe fațadele clădirilor. Pentru că numeroase cartiere din Viena se bucură de multe asemenea exemple, pagina de Instagram colecționează digital această formă de artă și îi încurajează pe turiști să descopere și alte zone ale orașului în afară de cele deja consacrate, iar pe locuitori, să conserve și să promoveze acest tip de patrimoniu.
Iar dacă sunteți pasionați de polaroid, viniluri și bucătărie contemporană, recomandăm o oprire și la restaurantul Cucina Itameshi unde puteți descoperi bucătărie italiană cu influențe japoneze, un palat din secolul XIX, inspirat de Ca’d’Oro din Veneția și proiectul Supersense inițiat de Florian „DOC” Kaps. Cine e Florian Kaps? Aici ar fi cam multe de povestit. În 2008 a preluat și a salvat ultima fabrică Polaroid din Enschede, Olanda. Iar la Viena a creat Supersense, un spațiu dedicat experiențelor analogice multisenzoriale. Situat pe Praterstraße 70, Supersense combină un studio de înregistrare, un laborator de fotografie, un atelier de tipar letterpress și spații pentru ateliere educaționale, toate dedicate promovării tehnologiilor analogice.
Recomandarea din final ar fi să planificați nu doar o vizită arhitecturală la Viena, ci vreo câteva sejururi, căci fiecare loc, fiecare clădire, fiecare poveste merită timp, iar Viena oferă încă mult mai multe lucruri de descoperit și de făcut… Și, o știm cu toții, ce ar fi o călătorie la Viena fără o sesiune zdravănă de cumpărături pe Mariahilfer Straße.
Acest articol a apărut grație vizitei organizate de Austria Turism în cadrul programului de promovare dedicat bicentenarului Johann Strauss. Urmăriți pagina @visitaustria_ro pentru mai multe idei de călătorie.