fbpx

Muzeul de Artă Modernă, Nelson-Atkins, Kansas City

Prezenţa Pavilionului Bloch în relieful din Kansas se face simţită discret, ca un implant de felinar oriental în preajma muzeului local de artă.

Text: Olivia Safer
Foto: Roland Halbe, Timothy Hursley, Olivia Safer

Despre clădirea Muzeului de Artă Nelson-Atkins din Kansas City se poate vorbi la nesfârşit, căci, parcurgând spaţiile fluide din care este compusă clădirea, descoperi că nu aceasta le conţine, ci, mai degrabă, succesiunea lor contribuie la definirea noului pavilion al muzeului. Aceasta a luat naştere în urma unui concurs iniţiat de conducerea muzeului în 1989. Pe atunci, spaţiul expoziţional, constrâns într-o clădire posacă din piatră, într-un stil neoclasic auster, datând abia din 1933, devenise insuficient pentru tânăra colecţie de artă modernă americană şi africană veche. Organizaţi într-un comitet de jurizare, reprezentanţii consiliului administrativ al muzeului, precum şi cei ai comunităţii locale, au invitat să participe la un concurs de idee o serie restrânsă de arhitecţi şi firme de arhitectură din întreaga lume, în căutarea unei soluţii de extindere a clădirii existente, care să nu îi diminueze prestanţa pe care o afişează oraşului, de pe povârnişul pe care este aşezată.

Concurând cu arhitecţi de mare renume, cum ar fi Tadao Ando şi Christian de Portzamparc, Steven Holl, având şi apanajul naţionalităţii sale, a prezentat un proiect care a câştigat pe loc admiraţia juriului, propunând o metaforă inedită a ceea ce urma a se constitui nu într-o extindere în adevăratul sens al cuvântului, ci o înşiruire de lentile şi spaţii fluide, intercalate, deschise şi „uşoare”.

Vechea clădire din piatră tronează cu latura sa sudică deasupra oraşului şi spre curtea sculpturilor întinsă pe deal în jos, spre albia râului, desfăşurând o panoramă monumentală, şi păstrând faţada nordică pentru intrarea în muzeu. Ideea arhitectului american de a amplasa noua clădire pe latura estică, a captat numaidecât atenţia juriului, care se pare că nu ar fi avut nevoie decât de jumătate de oră de deliberări pentru alegerea câştigătorului.

Pavilionul Bloch este alcătuit dintr-o serie de 5 „lentile” de sticlă dispuse pe o distanţă de aproximativ 250 de metri care, urmărind linia reliefului, se deschid spre vechea clădire şi spre curtea sculpturilor. Colecţia de artă modernă a oraşului Kansas City este expusă, fără taxă, spre vizitare, motiv pentru care clădirea a fost proiectată deschisă, liberă şi flexibilă, dând dovadă de versatilitate prin numeroasele căi de acces, prin seriile de perspective pe care le oferă vizitatorului parcurgând succesiv cele 5 lentile, în coborâre uşoară spre grădină. Spaţiul interior este fluidizat de parcursul în rampă de la un nivel la altul, cu străpungeri către exterior la nivele diferite. Lumina pătrunde prin pereţii translucizi şi prin lentilele care funcţionează şi ca luminatoare, dând senzaţia unei clădiri care respiră prin pereţi.

Sistemul de faţadă, alcătuit din straturi de sticlă clară şi mată intercalate cu materiale termoizolante din fibră minerală şi un ansamblu de lumini automatizat, conferă o anume „imaterialitate”, în sprijinul ideii de „fulg”, metaforă promovată încă de la început în proiectul care a câştigat concursul. Clădirea este parţial îngropată, desfăşurând la suprafaţă seria de lentile, dispuse în trepte şi având ca scop integrarea peisajului în ecuaţia funcţională.

Este aproape amuzant faptul că, pentru ochiul vizitatorului, pavilionul este el însuşi un exemplu de artă contemporană, un obiect prietenos privirii şi încărcat de antagonia cu trecutul auster. Contrastul este inedit. Gândită încă de la început în spiritul acestei ideii, soluţia propusă aduce cu sine prospeţimea noului, materialului, formelor neregulate dispuse în consonanţă cu linia reliefului.

Articulaţia celor două clădiri este aproape inexistentă, întrucât joncţiunea se realizează la un nivel subteran. La nivel formal însă, cele două clădiri îşi regăsesc chipul deopotrivă în oglinda unui mic lac artificial gândit de arhitect împreună cu artistul Walter de Maria.

Premii:
Progressive Architecture Award, USA, 2000
NY AIA Project Award, USA, 1999
The International Parking Institute, Award of Excellence for Best Design of a Parking Facility with Fewer than 800 Spaces, USA, 2004
AIA Institute Honor Award, USA, 2008
AIA Central States Architecture Award, USA, 2007
Leaf New Built Award, United Kingdom, 1999

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0