A doua viață a unei mine de cărbune din Polonia

19 februarie 2025

A doua viață a unei mine de cărbune din Polonia

Rybnik Zabytkowa Kopalnia Ignacy . Widok ogolny zabytkowej zabudowy kompleksu . Wieze wyciagowe szybow Glowacki i Kosciuszko

TEXT: Iuliana Dumitru FOTO: Michał Koczy, Marcin Giba, Marek Locher

Cu implicare civică și printr-un amplu proiect de restaurare și conservare susținut la nivel local și european, Mina Istorică Ignacy din orașul Rybnik – una dintre cele mai vechi din Polonia, înființată în 1792 și activă timp de peste 200 de ani – a fost salvată și transformată în centru cultural și recreativ, oferind un model de bună practică în revalorificarea comunitară a patrimoniului industrial.

Despre întreg acest parcurs a relatat Marek Gołosz, directorul noului centru, prezent în octombrie la București în cadrul Summitului European al Patrimoniului Cultural. Povestea sună așa… La sfârșitul anilor ’90, când ansamblul minier din Rybnik se pregătea să-și închidă definitiv porțile și motoarele, în așteptarea unei aproape iminente ruinări, primii care s-au mobilizat și au intervenit pentru salvarea sitului au fost minerii înșiși, atașați de-a lungul a generații întregi de memoria locului.

După ani de eforturi, asociația lor a reușit să convingă conducerea minei și autoritățile locale de importanța conservării acestei uriașe platforme industriale. În 2005, cea mai valoroasă parte a minei a fost recunoscută oficial în Registrul Bunurilor Culturale. Degradarea sitului a continuat însă, pentru ca în perioada 2006-2008 să fie în cele din urmă închis: puțul Kosciuszko a fost umplut, mașinile de ridicare cu aburi au fost dezafectate, iar cablurile de ridicare îndepărtate. Responsabilitatea a revenit orașului Rybnik, care a preluat în proprietate cea mai mare parte a terenului ansamblului.

Deși planificate pentru 2014, lucrările de renovare și conversie au început în 2018. Proiectul viza trei obiective principale: conservarea structurilor arhitecturale și a echipamentelor valoroase – piese-reper pentru istoria patrimoniului industrial european (cum ar fi motorul cu aburi, vechi de o sută de ani, care și-a recăpătat acum puterea); restaurarea completă a clădirilor principale existente și a anexelor în vederea noilor funcțiuni, alături de construirea unei clădiri de legătură, ce marchează zona de intrare în ansamblu; iar al treilea obiectiv a avut în vedere revitalizarea întregii zone, confruntată cu dificultăți economice și sociale odată cu scăderea activității miniere.

Astfel, dimensiunii culturale, turistice, educaționale și recreative i se adaugă și un strat comunitar cât se poate de concret și de ancorat în realitatea imediată a locului. De pildă, fosta clădire a centralei electrice, reconvertită în sală de ședințe, servește drept centru de întâlniri și evenimente pentru comunitatea locală de toate vârstele, inclusiv pentru asociațiile de mineri pensionați. Din experiența vizitării Minei Istorice Ignacy mai fac parte: o expoziție interactivă în vechiul spațiu al puțului Kosciuszko, diverse expoziții temporare cu tematici (post)industriale, un mic centru științific și educativ într-unul dintre ateliere, un impresionant punct de observație, de 46 m înălțime, amenajat în fostul turn de apă, precum și ample spații publice în aer liber, toate cu un impact pozitiv ce depășește cu mult peisajul fizic.