Adrian Oianu, la 10 ani după convertirea artei populare în trend contemporan

În universul aflat încă în conturare al fashion designului românesc, brandul Adrian Oianu celebrează zece ani de la impunerea unui stil fresh și inconfundabil care a readus în contemporaneitate simbolurile străvechi ale portului nostru tradițional. Dincolo de jocul cu volumetrii, texturi ori motive sau de munca de pionierat în designul vestimentar autohton, Adrian Oianu a reușit redobândirea unei mândrii și forme de respect a femeii românce de a purta design autentic românesc.

Cum ați descrie ceea ce se întâmplă în designul vestimentar românesc contemporan – mediul în care lucrați este divers, challenging, fragmentat, actual, original?
Mediul în care lucrăm este unul tipic României, în sensul că industria noastră nu se situează printre cele mai dezvol­tate, nu există o tradiție, nu există școli de specialitate, nu există locuri de muncă în industrie. Facem o muncă de pionierat de 25 de ani. Din fericire, lucrurile au evo­luat, dar progresul este în continuare minim în compa­ra­ție cu industria vinului, de exemplu, care a explodat, cu industria publicitară ori chiar și cu arhitectura. Industria designului, în general, s-a mișcat lent, iar cea de design vestimentar, greoi și puțin. Vorbim, deci, despre o muncă de pionierat cu mari satisfacții și cu senzația deschizătorului de drumuri, dar, dincolo de asta, vorbim și despre un demers care parcă nu se mai sfrârșește și care nu evoluează așa cum ar trebui.

Cine vă inspiră (există/au existat mentori, designeri preferați, modele, repere)?
Toate femeile din jurul meu, din viața mea, ori întâlnite pe stradă au fost într-un fel sau altul subiect de inspirație. Dincolo de asta, sigur că da, am designeri preferați. Iar Brâncuși, spre exemplu, e o carte deschisă, mereu mai pătrundem în tainele creației acestui munte al artei noastre moderne. Mare noroc că s-a inspirat din cultura tradițională românească și a construit, pe acest filon, un izvor nesecat de inspirație pentru noi. Colecția mea de cămăși tradiționale românești este, de asemenea, o sursă de inspirație permanentă. Mi-ar trebui multe vieți să interpretez și să aduc în contemporan toate elementele creative pe care le-am descoperit în aceste piese minunate făcute de oameni acum o sută, două sute de ani. Cam de aici mă inspir și-mi extrag seva creativă.

Universul Adrian Oianu în texturi, culori, nuanțe și dimensiuni… Care ar fi proiectul de până acum care vă reprezintă cel mai bine?
Toate mă reprezintă într-un fel sau altul. Dincolo de asta, universul Adrian Oianu înseamnă în primul rând alb. Referindu-ne la culori, putem vorbi despre nuanțe de nud și bej, griuri de toate felurile, tonalități neutre, dar și culori puternice – roșu, albastru, culorile ancestrale, naturale, cât mai apropiate de natură și viață. Îmi place foarte puțin artificialul. Apoi ar fi texturile – sunt un mare fan al materialelor făcute de la zero la noi în atelier, texturi construite, suprafețe, broderie manuală, aplicații de tot felul. […]

2016 marchează aniversarea a 10 ani de creație marca Adrian Oianu. Dacă ar fi să aruncați o privire în trecut și alta în viitor, care ar fi concluziile și aspirațiile?

Privind înapoi dar și înainte, drumul e minunat. Eu mi-am găsit o împlinire personală în munca pe care o fac. Bineînțeles, mi-aș fi dorit să fac mult mai mult, poate un imperiu, dar, să nu exagerăm, suntem în România și nimeni nu face imperii, în afară de politicieni. Dincolo de asta, mă bucur că întotdeauna am fugit de categorisirile de clasă socială.

Și atunci sunt fericit cu stilul abordat de noi, un stil cu un mesaj care se referă la convingeri și principii de viață, nu la categorii sociale. Facem haine care nu au legătură cu categoria socială, cu toate că așa a apărut designul vestimentar – haine ce reprezentau o anumită categorie socială în căutare de elemente care să o diferențieze de celelalte.

În societatea de azi nu mai e vorba despre asta. În ultimii 50 de ani au apărut noi perspective asupra acestei meserii creative și în această categorie mă înscriu și eu. Fiecare dintre noi, creativii din domeniu, încercăm să ne aducem aportul social la viața cetății în care trăim și asta înseamnă că, într-un fel sau altul, contribuim la emanciparea femeilor contemporane nouă.

Mi-aș dori ca oamenii să nu se mai îmbrace doar pentru a arăta bogați sau dintr-o anumită pătură socială, ci să-și exprime valoriile și principiile de viață prin vestimentație, în același timp având o anumită reprezentare identitară care să spună ceva despre personalitatea lor, de care să fie mândri. Având toate acestea în minte, drumul meu este trasat, este un plan de viață.