Andreea Tron: Designul ca legătură între meșteșug și tehnologie

12 februarie 2026

Andreea Tron: Designul ca legătură între meșteșug și tehnologie

INTERVIU: Manuela Zipiși FOTO: courtesy of Andreea Tron

Continuând o cercetare a proiectelor semnate de arhitecți români peste hotarele țării pe care o așezam acum câțiva ani în rama unei rubrici denumite Extra Muros, ne-am propus să o extindem și la creațiile designerilor. Prima invitată este Andreea Tron, care activează în prezent în Elveția.

Inspirându-ne din numele celui mai recent proiect expus de Andreea la Faber Timișoara în cadrul expoziției Design Signals – Legături chimice vom spune că parcursul său de până acum se poate înscrie în liniile unui frumos neobișnuit creativ. După studii de arhitectură și practică în calitate de designer textil, care a condus și la apariția în 2017 a Atelier Tron, Andreea a plecat în Elveția urmând un master în fashion design. Din acest punct drumul său creativ a ajuns la intersecția dintre meșteșug, tehnologie și design regenerativ. Andreea ne-a povestit mai multe despre cel mai recent proiect al său, Material Neobișnuit, care exploatează noi posibile valențe ale materialelor bioplastice compostabile, dar și despre provocările și satisfacțiile lucrului în afara țării.

Câte ceva despre drumul care te-a condus către producția de design și Atelier Tron:

Atelier Tron a apărut în 2017, când m-am întors în țară după aproape cinci ani petrecuți în afara României, pentru studii și practică. Tocmai terminasem Facultatea de Arhitectură, dar simțeam că nu era momentul pentru un job clasic și că mi-ar plăcea mai mult să explorez designul la o scară mai mică, într-o zonă mai hands-on, cum ar fi designul textil.

Astăzi, definesc atelierul în două mari etape.

Prima, între 2017 și 2022, a fost etapa București, perioada în care atelierul avea un spațiu fizic și era orientat mai ales spre producție. Proiectul a pornit cu o finanțare dedicată producției și o mică echipă, iar treptat am început să dezvolt proiecte personale de design și cercetare legate de meșteșuguri: vopsitul cu plante, tehnici tradiționale de construcție a hainelor, broderia, care spre final au devenit centrul practicii mele. E o etapă esențială, unde s-a pus fundația modului în care lucrez și a felului în care privesc lumea profesională.

A doua etapă a început în 2024 și o numesc „etapa nomadă”. Atelierul sunt acum doar eu, o practică complet orientată spre cercetare în design și inovație, fără componenta de producție și fără un spațiu fix. Această etapă a urmat unui an sabatic dedicat învățării, în care am urmat un master în fashion design în Elveția. Prima etapă, împreună cu această pauză de studiu au dus la o maturizare clară a mea ca designer. Pe lângă cercetarea asupra meșteșugului tradițional, sunt acum mult mai conectată la inovație: materiale, tehnologii și procese noi.

Material neobișnuit, Legături chimice, Faber; Foto ©Alex Todirică

Cum este să lucrezi ca designer în Elveția? Provocări și părți pozitive:

Cred că trec prin cea mai creativă perioadă de până acum. Masterul a venit cu o avalanșă de idei, oameni, colaborări și inspirație care m-au redefinit creativ. Experiența din Elveția m-a adus în contact cu o fațetă alternativă a designului, susținută de o tradiție educațională solidă și de un sistem generos de sprijin, de la fonduri și școli la programe de mentorat. A lucra într-un astfel de context este valoros nu doar prin resursele oferite, ci și prin oamenii care îl definesc: designeri și specialiști din domenii variate, deschiși la colaborare și cu o pregătire diferită de a mea. În același timp, faptul că această comunitate de design este atât de dinamică și exigentă reprezintă și o provocare pentru mine: să îi înțeleg standardele și să mă fac remarcată. Tocmai de aceea, momentele de recunoaștere sunt extrem de valoroase și mă bucură profund.

Elveția a mai adăugat o dimensiune în practica mea de design: activez ca apparel designer într-o companie de echipament sportiv de performanță. Experiența de a lucra într-o companie mare a contribuit enorm la dezvoltarea mea, atât ca designer, cât și ca profesionist. Mi-a arătat ce înseamnă să faci parte dintr-un sistem bine pus la punct, dar și cât de important e să îți păstrezi vocea creativă în interiorul lui. Totodată, un job îmi oferă stabilitate financiară și libertatea de a experimenta în practica mea personală. E un echilibru la care țin mult, chiar dacă, pe viitor, mi-ar plăcea să pot împărți timpul în mod egal între cele două lumi.

Material neobișnuit, Legături chimice, Faber; Foto ©Alex Todirică

Ce ne poți spune despre proiectul Material neobișnuit și experimentarea cu bioplasticul?

Expoziția Design Signals – Legături chimice a fost o experiență extrem de complexă și completă pentru mine ca designer. Mă bucur enorm de rezultat și de obiectele prezente în expoziție, iar procesul în sine a fost extraordinar de satisfăcător.

Proiectul a început cu o vizită, împreună cu echipa Faber, la unul dintre cei mai mari producători de ambalaje compostabile din Europa, Promateris. Acolo am aflat că, în procesul de producție, diferite loturi nereușite sunt reciclate și transformate din nou în granule. Aceste granule devin însă necomercializabile din cauza variațiilor de culoare, textură sau a micilor impurități. Provocarea mea a fost să găsesc o modalitate de a valorifica tocmai aceste trăsături necomerciale.

Lucrând cu un material care îmi era complet străin și cu procese industriale de care nu mă mai lovisem până atunci, a trebuit să apelez la mai mulți specialiști: cercetători (am colaborat cu două Universități), oameni din industrie, specialiști în materiale plastice și designeri cu experiență în lucrul cu astfel de materiale. Rezultatul este o serie de trei suprafețe realizate din granulele reciclate, prin tehnici diferite: primul obiect este realizat manual și face trimitere la legătura mea cu meșteșugul; al doilea explorează o metodă industrială de bază, transformând materialul în plăcuțe prin presare la cald; iar al treilea, cel mai complex, implică transformarea materialului în filament pentru printare 3D, din care am creat o pergolă.

Milano Design Week 2025; Foto: ©Tudor Munteanu

Ce impact ți-ai dori să aibă expoziția Design Signals – Legături chimice de la Faber?

Pentru mine, impactul expoziției a fost dublu, atât din perspectiva participantului implicat direct în proiect, cât și din cea a privitorului. Ca designer participant, colaborarea cu un jucător important din industria chimică europeană a avut un rol esențial în modul în care înțeleg biomaterialele și dezvoltarea lor la scară industrială. Este un privilegiu să ai acces la un astfel de nivel de cunoaștere și la oameni din interior care să te ghideze și să împărtășească din experiența lor. Ca vizitator, am apreciat enorm diversitatea proiectelor, industriile implicate și perspectivele celorlalți designeri. Cercetarea din spatele expoziției este extrem de valoroasă și deschide dialogul către toate generațiile, iar conexiunea cu designul aduce o înțelegere mai amplă atât asupra zonei de cercetare, cât și asupra impactului pe care designerii îl pot avea în industrie.

Un designer, o carte și un proiect de arhitectură care te-au impresionat recent:

Un designer – Massimo Osti, a cărui arhivă din Bologna merită cu siguranță vizitată.

O carte – The Flavour Thesaurus de Niki Segnit, o explorare fascinantă a combinațiilor de arome, dar și o reflecție despre creativitate și intuiție, pe care o consider relevantă și dincolo de gastronomie.

Un proiect – Il Giardino dei Tarocchi al lui Niki de Saint Phalle, care a devenit recent artista mea preferată. Grădina ei de tarot din Toscana e un loc în care m-aș întoarce în fiecare toamnă.

Unde vom putea vedea și descoperi creațiile Atelier Tron în viitorul apropiat?

Toamna a început cu o serie de cercetări, iar iarna se anunță plină de experimente. Anul viitor va exista cel puțin o expoziție în care veți putea descoperi proiectele la care lucrez.

Material neobișnuit, Legături chimice, Faber Foto ©Alex Todirică