fbpx


White November igloo

Apartament în nord

Zonele rezidenţiale reprezintă enclave de linişte în tumultul citadin. Dacă până acum ceva ani în urmă un astfel de concept ne era străin, obişnuiţi fiind cu încartiruirea în chilii de beton, în ultima vreme apetitul pentru asemenea oaze rezidenţiale este din ce în ce mai mare. Poate să fie vorba de locuinţe singulare sau de întregi proiecte dezvoltate pe suprafeţe imense, de zone cu această specială destinaţie ori de zone a căror calitate a fondului construit a determinat adoptarea unei astfel de politici.

Text: arh. Gabriel Nicoară
Foto: Cosmin Dragomir

Situat în jumătatea de nord a oraşului, în imediata vecinătate a parcului Herăstrău, apartamentul beneficiază de o locaţie de excepţie într-o zonă rezidenţială în plină dezvoltare. Spaţiul foarte generos a permis remodelarea interiorului şi datorită structurii mixte, din cadre de beton armat şi diafragme, care nu a impus prea multe restricţii.

Cu o suprafaţă utilă de aproximativ 230 mp, apartamentul a fost împărţit în două zone distincte: zona diurnă, care cuprinde holul de la intrare, bucătăria, livingul şi cele două băi şi, separate printr-un hol intermediar, cele trei dormitoare care compun zona de noapte.

Livingul, spaţiul central al apartamentului, a primit o atenţie deosebită prin folosirea luminii artificiale indirecte, cu intensităţi variabile, şi a materialelor naturale precum piatra semiprelucrată şi lemnul masiv, folosit la parchetul din wenge, care se continuă din planul orizontal în cel vertical, realizând o continuitate a contrastului şi pe perete. Pardoseala din calcar şlefuit contrastează puternic din punct de vedere cromatic cu parchetul wenge dispus în zona centrală, dar se armonizează prin culoare cu canapelele din material textil de culoare crem. Mobilierul ales este minimalist, dar funcţional, lăsând materialele naturale să respire şi să polarizeze atenţia. Separarea livingului de accesul spre zona de noapte s-a realizat printr-un perete insular, placat cu piatră şi luminat în partea superioară şi inferioară, creând astfel senzaţia de detaşare şi de imponderabilitate. Livingul nu este un spaţiu închis, ci mai degrabă unul fluid, care lasă funcţiunile să comunice între ele, fără a deveni însă comandate. Spaţiul central, conturat de parchetul de lemn în partea inferioară şi de tavanul fals în partea superioară, grupează funcţiunile tradiţionale ale principalei camere de zi, cuprinzând o masă cu scaunele aferente şi sofalele deservite de o masă de cafea. Zonele de tranzit către holuri şi bucătărie sunt perimetral dispuse, fiind accentuate prin pardoseala de calcar şlefuit. Întreaga latură opusă peretelui insular este vitrată şi oferă acces către terasă prin imensele uşi glisante. Deasupra canapelelor, în tavan, se află o nişă circulară care poate fi luminată prin lumina indirectă a spoturilor disimulate sau prin imensul candelabru cu leduri.

O atenţie deosebită a fost acordată şi dormitorului matrimonial, care preia aceeaşi idee aplicată şi în living, de continuitate a materialelor din plan vertical în plan orizontal, peretele insular, care va separa de această dată patul de zona de dressing, fiind îmbrăcat într-un tapet care se continuă în scafa de pe tavan. Spaţiul este minimal mobilat (doar o comodă şi o lampă), întreaga atmosferă fiind creată de textura şi cromatica materialelor. Deasupra patului se află o placă de rigips în consolă ce ascunde o serie de spoturi, astfel încât lumina artificială este disipată. Lumina naturală pătrunde în cameră prin geamurile de pe două laturi ale încăperii.

Baia mică, având acces direct din holul de la intrare, este îmbrăcată în acelaşi calcar folosit şi la pardoseala zonei de zi, dar de data acesta combinat cu granit negru absolut. Pentru accentuarea verticalităţii din zona lavoarului s-au folosit două scafe care flanchează lateral oglinda centrală şi împrăştie o lumină difuză.

În baia mare s-a folosit o combinaţie de pietre naturale, calcar şi marmură gri cu accente maro. Peretele din mijloc, pe care stă lavoarul şi care este îmbrăcat în marmură, ascunde şi separă în acelaşi timp duşul de restul încăperii. Colţul în care se află arcada a fost marcat printr-un perete detaşat, placat cu calcar şi cu inserţii de marmură ghilotinată şi care ascunde în spatele lui, la partea inferioară şi superioară, câte un şir de spoturi, pentru a da senzaţia de detaşare. Contrastul la nivelul pardoselii a fost completat cu pietre de râu amplasate într-un decalaj realizat în şapă. Mobilierul simplu cu finisaj wenge, suspendat deasupra pietrelor, completează ambianţa băii.

Apartamentul are o distribuţie logică a funcţiunilor şi păstrează configuraţia spaţială iniţială. Lumina, fie că este vorba de cea naturală sau de cea artificială, este principalul materialul de construcţie şi ingredientul-cheie al ansamblului.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0