Aproape totul despre Victor Brauner
În București, pe strada Toamnei la numărul 10, într-un spațiu primitor și plin de lumină, se află Galeria Dada. Până la venirea toamnei, vizitatorii ei pot admira o selecție fără precedent din opera grafică a artistului român Victor Brauner.
Cu vaste cunoștințe, competență și pasiune, domnul George Ene – custodele galeriei – împărtășește cu încântare și generozitate oaspeților săi povestiri și detalii fascinante din viața multivalentului artist. Creația lui Victor Brauner a inclus pe lângă grafică, pictură, sculptură și o originală tehnică cu ceară inventată din nevoie. Lucrările sale se află astăzi în numeroase muzee de artă modernă din întreaga lume. Renumit în viața artistică a Parisului de la mijlocul secolului trecut, Brauner este un personaj captivant, iar viața sa ascunde mistere demne de inspirațiile mișcării suprarealiste al cărui membru a fost.
Expoziția din Galeria Dada este structurată pe două mari etape ale vieții artistului: perioada românească, până în 1938, și ulterior cea franceză. Începând din anul 1920, Victor Brauner pleacă de mai multe ori pentru perioade lungi la Paris unde frecventează cercurile artiștilor renumiți ai vremii. Totuși, se întoarce și colaborează intens la numeroase reviste de avangardă din țară. Primele sale lucrări grafice, cu caracter vădit constructivist, sunt o serie de linogravuri. Un catalog al acestora în ediție limitată poate fi găsit la galerie.
În 1924, la numai 21 de ani, fondează revista 75HP împreună cu Ilarie Voronca, Stephan Roll, M. H. Maxy și Claude Sernet. Un fragment din dactiloscriptul original al memoriilor lui Ștefan Roll dezvăluie atmosfera de emulație și colaborare dintre cei patru artiști prieteni.
Considerată cea mai importantă publicație de avangardă a timpului, Revista UNU condusă de Sașa Pană l-a avut pe Victor Brauner colaborator. În spatele poetului și prozatorului care semna cu pseudonimul Sașa Pană se ascundea Alexandru Binder, doctor militar. Personalitate complexă și versatilă, cu preocupări interdisciplinare, medicul își trata dimineața pacienții, pentru ca după-amiaza să se dedice ca artist și publicist dezbaterilor cu colegii avangardiști, iar noaptea să lipească clandestin prin oraș afișele revistei realizate de Brauner. Galeria Dada deține o colecție remarcabilă a afișelor care, de fapt, au avut un impact mult mai puternic asupra publicului decât revista. De asemenea, poate fi admirat un colaj de factură dadaistă care consemnează toți colaboratorii revistei.
Ochiul a reprezentat pentru Victor Brauner un subiect predilect. Fie ca presentiment al tragicului său accident, fie doar ca simbol, el apare în nenumărate variante neconvenționale și interpretări insolite în autoportrete și alte operele sale. Pe lângă imagini documentare, galeria oferă vizitatorilor și lucrări originale cu un personaj fantastic cu coarne în loc de ochi datate 1937. Un an mai târziu, într-o ilustrație a unui volum francez îi apare același motiv. La scurt timp după aceea, la o serată, într-o ceartă violentă dintre doi artiști spanioli Brauner își pierde un ochi. El încearca să apere un prieten când a fost pur și simplu lovit de un pahar spart aruncat la furie. Ca o curiozitate, Galeria Dada deține printre alte documente chiar și certificatul medical pe care artistul l-a prezentat la ambasadă pentru a justifica schimbarea fizionomiei.
Premoniția pierderii ochiului este îmbogățită de relatarea domnului George Ene despre o altă fațetă a lui Brauner. Se pare că, fiind interesat de arta fotografică, într-una din primele călătorii la Paris Victor Brauner a cerut tocmai lui Constantin Brâncuși îndrumări în acest sens. La prima ieșire în oraș, prin experimente de începător, fotografiază întâmplător în Montmartre, pe stradă, o demonstrație a unei femei cu puteri mediale. În prim plan se observă femeia (nota bene!) legată la ochi, iar în fundal apare exact casa în care nouă ani mai târziu Brauner urma să-și piardă ochiul. Paradoxal însă, se pare că fatalul accident a deschis artistului o impresionantă expansiune artistică. Sau, după cum ne spune Domnul Ene, a fost „Ca și când de abia atunci ar fi început să vadă cu adevărat.”
Din perioada franceză, galeria prezintă o serie de 5 litografii, precum și o alta a gravurilor lui Victor Brauner. Dintre acestea, unele au fost plasate ca ilustrații în formă liberă nebroșate în diverse publicații. Galeria Dada prezintă cu mândrie înrămate și grupate într-o consolă o premieră mondială: integrala gravurilor lui Victor Brauner. Spre deosebire de alți colegi de breaslă, tirajele gravurilor sale au fost reduse. Mai aflăm că nici ilustrațiile de carte nu au fost numeroase pentru că le-a făcut numai pentru prieteni. Tot din perioada franceză admirăm sigla concepută de Brauner ca membru pentru gruparea artiștilor suprarealiști și pentru cărțile „Jocului de Marseille” create de ei.
Turul expoziției se încheie cu câteva afișe ale expozițiilor artistului care poartă fie semnătura, intervenția sau chiar la propriu amprenta sa. Pentru că devenise renumit în Franța, artistul acorda atenție propriei imagini și se amuza intervenind direct pe afișe sau invitații. O ultimă surpriză o constituie afișul singurei expoziții a artistului din perioada comunistă. Aceasta aniversează în 1976 la muzeul de artă din Oradea un deceniu de la moartea artistului. Pe afiș figurează semnăturile fratelui său, etnologul român Harry Brauner, și a cumnatei sale, artista textilă Lena Constante.
Expoziția Victor-Victorios este programată până pe 11 august. Domnul Ene ne mărturisește că datorită succesului nesperat la public, aceasta ar putea fi prelungită. În luna septembrie, va urma o expoziție dedicată nu mai puțin renumitului coleg și prieten de-al lui Victor Brauner – Marcel Iancu – care figurează deja cu o lucrare în expoziția în curs.