fbpx

Arhitectura astăzi. Un dialog cu MIHA DEŠMAN pentru Share Forum 2017

Mihael Dešman, arhitectul fondator al biroului sloven DANS architects, va fi prezent la SHARE Forum 2017 – eveniment a cărui ediție de toamnă se va desfășura în perioada 6-7 noiembrie 2017 la JW Marriott Grand Hotel din București. Arhitectura dialogului, titlul pe care îl poartă conferința pe care acesta o va susține, se va axa pe două proiecte de succes marca DANS architects: Biserica Don Bosco din Maribor și Podul de biciclete de peste râul Sava – un proiect premiat cu 2016 Architizer A+ Award și cu primul loc în cadrul National Award for the Best Wood Construction 2016.

Pe lângă calitatea de speaker invitat în cadrul celor două evenimente SHARE (RIFF 2017 și CONTRACTOR LIGHTING 2017), Miha Dešman este și membru al juriului Romanian Building Awards 2017 și va asista împreună cu arh. Kenneth Yeang (MYS), arh. Renato Rizzi (IT), arh. Bruno Andreșoiu (RO) și arh. Andrei Șerbescu (RO) la finala proiectelor selectate în cadrul RBA 2017 și la Gala de decernare a trofeului RBA.

Până îl vom putea întâlni în luna noiembrie, Miha Dešman a acceptat să ne acorde un interviu pe care vă invităm să îl parcurgeți în continuare. Acesta ne-a deschis un orizont de așteptare a unei călătorii interesante în domeniul arhitecturii contemporane sub ghidajul său în cadrul SHARE în această toamnă. Te poți înregistra și tu la conferințele SHARE la http://bucharest.ieriff.eu/2017-register- en/.

 

 

Ruxandra Grigoraș: Putem vorbi foarte mult despre arhitectură fără a spune ce înțelegem prin arhitectură, fără a numi precis limitele sau dimensiunea ei. Putem vorbi despre arhitectură fără a ne întreba ce înseamnă ea în prezent. Poate pentru că este o întrebare datată… și totuși, cum ați defini arhitectura astăzi? Care este Definiția pe care i-o dați?

Mihael Dešman: Cred în arhitectură, așa că îmi place să-i rostesc numele pe cât de mult posibil. Câte contexte, atâtea înțelesuri; Arhitectura este arta, știința și filozofia construirii. Adică manipularea simțurilor, cuantificarea funcțiunilor și crearea unor concepte asociate cu designul clădirilor și al mediului urban. Nu văd arhitectura ca fiind determinată în mod crucial de timp. Într-adevăr, ea exprimă condiția socială și spiritul timpului, dar ar trebui să reprezinte și ceva permanent, i.e. imuabil.

RG: Perioada pe care o traversăm pare să dea o altă dimensiune căutării Adevărului. Ați menționat într-un interviu anterior faptul de a „proceda corect” ca arhitect – corectitudinea arhitectului. Credeți că există o legătură între arhitectură și adevăr?

MD: Arhitectura este o profesie serioasă, astfel că ea trebuie să implice o anume responsabilitate. Are legătură cu proiectarea și designul formei, spațiului și ambianței, lucruri care reflectă aspecte de ordin funcțional, tehnic, social, estetic sau care țin de mediul în care trăim. În opinia mea, valoarea arhitecturii este o chestiune care ține de onoarea, de autoritatea și de onestitatea acesteia – o implicare totală în slujba adevărului. Adevărul devine una dintre condițiile „sine qua non” ale unei arhitecturi credibile.

RG: Putem spune că arhitectura are un corespondent ideal sau absolut în prezent?

MD: Arhitecții manipulează și combină în mod creativ atât materiale și tehnologie, cât și lumină și umbră, totul pentru a configura o structură cognitivă, conceptuală a mediului construit. De multe ori, există cerințe contradictorii care trebuie rezolvate. Poate arhitectura să opereze în afara universului de egoism, neoliberalism și individualism al societății capitaliste moderne? Sunt de acord cu ceea ce susține Manfredo Tafuri: arhitectura în sine nu poate rezolva această problemă – acesta este scopul politicului. Însă în același timp cred că idealul arhitecturii stă în umanismul care este parte din ea și care se rezumă prin a schimba lumea în mai bine. Prin procesul creativ, arhitectura nu doar rearanjează realitățile – socialul, culturalul, economicul și politicul contextului în care ea prinde contur. Ea poate reconstrui, transforma și re-defini acest context. Arhitectura poate transforma un spațiu în ceva complet nou: într-un loc potrivit pentru persoane creative și active.

RG: Ținând cont de actualul context global, în ce ar trebui să creadă arhitectul în mod ideal? Ce părere aveți despre relația arhitectură-politică?

MD: Arhitectura este menită să reprezinte natura democratică a societății contemporane. Arhitectura comunică, transmite, așa că pe lângă conținutul inerent există însemnătatea ei simbolică. Ea reprezintă valorile comune, vorbește despre spiritul național și politic și dă formă identității civice și imaginii membrilor unei societăți despre propria lor țară. Așa că, desigur, arhitectura are un caracter politic. Arhitectul ar trebui să joace din nou rolul de activist la răscruce în fața nedreptăților societății capitaliste, spre un viitor mai bun pentru toți oamenii și pentru mediul în care aceștia trăiesc; altfel și arhitectura și capitalismul vor sfârși uitate în istorie.

RG: Ați vorbit de asemenea despre „moștenire”, tradiție în arhitectura slovenă, despre un dialog între generații care dă naștere unui teren comun. Ce este nou și ce este vechi în arhitectura slovenă sau în sens larg, global?

MD: Arhitectura slovenă contemporană este o structură eterogenă, și totuși una care urmează anumite reguli, care urmează niște direcții principale și tendințe. Tradiția este prezentă în diverse moduri. Cea mai interesantă arhitectură crează un echilibru între afirmarea identității naționale și deschiderea în fața influențelor globale, având în același timp o orientare locală, dar și globală.

RG: Fiecare proiect necesită reguli și instrumente distincte. Cu toate acestea, există un „fir roșu” care ghidează toate proiectele în care vă implicați, o declarație care devine vizibilă în final, la sfârșitul fiecărui proces arhitectural?

MD: Noi, DANS architects, explorăm în mod conștient relația între oameni si mediul construit. Căutăm moduri noi în care spațiul poate fi utilizat și ne raportăm în același timp la principii constructive arhaice, dar și la oportunitățile care sunt deschise prin arhitectura sustenabilă sau la posibilitatea de a crea spații plăcute ale locuirii. Indiferent dacă proiectăm spații publice urbane sau facilități care pun accent pe dimensiunea inginerească sau tehnologică, spații de mari dimensiuni cu fluxuri mari de oameni sau atmosfere intime, încercăm să obținem senzații diverse prin atenție la detaliu și nuanțare. În plus, apare ideea responsabilității arhitecturii care este foarte importantă pentru noi și care nu este numai una estetică și economică, ci și una socială și etică.

RG: Ce credeți despre ideea de ornament în arhitectură?

MD: Ornamentul nu este numai un element decorativ sau o adiție la arhitectură, ci dobândește un rol distinct, de multe ori legat de viața noastră de zi cu zi. De aceea încă mai are importanță în prezent. Având în vedere că nu există un anume limbaj arhitectural caracteristic prezentului, este responsabilitatea arhitectului să decidă asupra ornamentului, încât limbajul – incluzând ornamentul – nu ar trebui în niciun caz să cadă în domeniul trivialului, ci să dobândească un rol adecvat, în primul rând contextual.

RG: Am observat în unele dintre proiectele de la DANS architects că arhitectura ascunde un miez central unde ia naștere o relație aparte între om și spațiu. Ce ați avea de comentat în ceea ce privește ideea de centralitate în arhitectura contemporană?

MD: Pentru fiecare dintre noi, arhitectura reprezintă al treilea înveliș (hainele fiind al doilea). Ea reprezintă un mediu care ne ajută să ne adaptăm și să rezistăm diverșilor stimuri fizici ai exteriorului. Așa că ea devine fond și condiție a existenței noastre, crează mediul în care trăim. Ne place ca dormitorul să ne lase să avem un somn bun, biblioteca, să ne concentrăm pe o lectură, iar cafeneaua, să socializăm cu prietenii. Viețile noastre sunt îmbunătățite de o arhitectură de calitate. Principala noastră responsabilitate este să creăm cea mai bună arhitectură posibilă.

RG: Putem să aflăm multe despre Om, uitându-ne la arhitectura lui. Cum ați descrie Omul contemporan, analizând arhitectura prezentului?

MD: Omul contemporan este la răscruce. Ori ne vom schimba pe noi și societatea în care trăm, ori ne vom întrepta către auto-distrugere. Când ne întrebăm ce este relevant astăzi (în general sau în ceea ce privește strict arhitectura), nu putem ignora conceptul de sustenabilitate și implementarea tehnologiilor digitale. Apelul către etica și stilul de viață ecologic, ca și pentru sustenabilitate în construcții și planificare urbană, este cea mai importantă inițiativă de a schimba lucrurile care a luat naștere de la începutul mișcării moderne încoace. Cealaltă nouă ipostază este caracterizată de digitalizarea procesului de proiectare, design și construire. În opinia mea, nu trebuie să înțelegem (și să construim) schimbarea paradigmei de la modernism la arhitectura sustenabilă și de la design analog la digital ca pe o schismă, ci mai degrabă ca pe o continuare a proiectului modern. Așa că Omul contemporan ar trebui să fie un om modern.  

RG: Nu este prima oară când veți fi în România. Ce vedeți când sunteți aici?

MD: De la distanță vezi mai clar contururile unui anume loc sau stat decât atunci când ești constant acolo. România este un țară importantă pe plan european și este compusă din locuri și orașe uneori încântătoare, alteori brutale. Văd o țară a unor oameni fantastici, cu un fond cultural bogat, cu o istorie complexă și adeseori tragică. Simt și foarte mult potențial neexplorat în general, dar și concret, în arhitectură.

RG: Veți fi parte a juriului competiției Romanian Building Awards 2017 și suntem foarte mândri să vă avem printre noi. Este ceva ce urmăriți, ceva la care vă așteptați deja, înainte de a vedea prezentările autorilor proiectelor selectate pentru finala RBA din cadrul SHARE 2017?

MD: Sper că propunerile vor fi neconvenționale și inovative, deschise să experimenteze, și aștept deci ca ele să arunce în joc contepte neașteptate, tehnologii și forme noi. Așa că principalul meu criteriu în jurizare va fi originalitatea și curajul împreună cu responsabilitatea, precizia și cunoașterea.

_______________________

Mihael Dešman s-a născut în 1956 la Gornji Grad, în Slovenia. Este absolvent al Facultății de arhitectură din Lublijana în 1981 și își continua studiile post-licență la IUAV în Veneția, Italia. Fondează Atelje Dešman (1983 – 2003) împreună cu Katarina Pirkmajer Dešman, iar în 2004, alături de partenerii actuali, deschide studioul de arhitectură DANS arhitekti . Din 2010 este professor de istorie și design arhitectural la Universitatea din Ljiublijana, în cadrul Facultății de istorie.

Mihael Dešman este autorul a peste 250 de articole și eseuri publicate în cărți, reviste și alte materiale de profil. Este membru al Asociației arhitecților din Ljublijana și membru fondator al DESSA Gallery din 1982. Începând cu 1986 este membru al echipei editorial AB, Revista internațională de Teoria arhitecturii, al cărei redactor șef este din 1995. A fost de asemenea membru al grupului editorial și editor în cadrul editurii KRT care a primit premiul Plečnik în 1988 la secțiunea Teorie de Arhitectură. A fost președintele Asociației arhitecților din Ljublijana în perioada 2003-2006, iar din 2006 până în prezent este președintele boardului executive al Fondului Plečnik.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0