Arhitectura ca resursă. Bienala de arhitectură din Tallinn

13 februarie 2025

Arhitectura ca resursă. Bienala de arhitectură din Tallinn

TEXT: Ioana Păunescu, Anda Zota

Noua ediție a Bienalei de arhitectură din Tallinn (TAB) din toamna anului trecut, organizată de către Centrul estonian pentru arhitectură, s-a concentrat asupra resurselor de viitor, explorând arhitectura și planificarea urbanistică din perspectiva materialelor, a tipologiilor lor și a posibilităților de (re)folosire. În acest cadru, unul din aspectele cheie ale bienalei a fost abordarea arhitecturii în situații limită, cum ar fi conflictele sau schimbarea de mediu, și ridicând chestiuni legate de durabilitate, de economie locală și de relația dintre arhitectura tradițională și cea contemporană.

Expoziția principală a bienalei a abordat principii arhitecturale privite ca esențiale pentru viitor, printre care longevitatea construcțiilor și îmbunătățirea durabilității lor. Expoziția a fost concepută în trei secțiuni distincte. Prima dintre ele, dedicată Inteligenței sociale, a explorat latura socială a urbanismului, chestionând modurile în care orașele răspund provocărilor, fie ele socio-politice, de mediu, sau pur și simplu generate de resursele limitate alocate. Cea de-a doua secțiune s-a adresat Conceptului de construire, investigând relația dintre materiale și dinamică socială în crearea de spații urbane reprezentative și sigure. Secțiunea finală a expoziției, Formarea materială, a examinat evoluția materialelor în arhitectură, cu accent pe modul în care o selecție pragmatică poate influența politicile urbane sau răspunsurile la crize.

Bienala de arhitectură a organizat de asemenea un concurs de instalații urbane. Intitulat Pentru această situație, concursul a avut ca temă moduri inovatoare de a folosi materiale recuperate, de proveniență locală sau organice, iar participanții au conceptualizat elemente temporare de infrastructură publică destinate celui mai mare hub de transport al orașului, Balti Jaam. Proiectul câștigător, semnat de duo-ul belgian Brasebin-Terrisse și intitulat Nu e timp de pierdut, a reinterpretat o stație de autobuz sub forma unei structuri create din materiale recuperate integral din zona Tallinn-ului – resturi de plăci de paviment dintr-un sit de construcție, resturi de piatră de la un producător local și resturi de cărămizi de la o companie de management al deșeurilor. Autorii au conceput proiectul ca un negativ al procesului uzual de proiectare – un proces în care, în situația pavilionului, designul depinde de materialele disponibile și nu invers. Seria de evenimente ale bienalei a fost completată de un seminar de Prezent(are) de resurse, abordând ciclul de viață al materialelor de construcție și clădirile abandonate din Tallinn.

___________________________________________________________________________

„Cea de-a 7-a ediție a Bienalei de Arhitectură de la Tallinn, intitulată Resurse pentru un viitor, și-a propus să evidențieze diversitatea complexă a resurselor arhitecturale și posibilitățile lor constructive pentru arhitectura contemporană. În cadrul specificității regionale a mediului construit estonian, am subliniat importanța schimbului global de cunoștințe arhitecturale și potențialul eforturilor noastre arhitecturale comune. Dincolo de estetica canonică a disciplinei arhitecturale, expoziția demonstrează importanța aplicării, stabilizării, consolidării, accesibilității și sensibilității în structurile construite și strategiile urbane.” – spune Anhelina L. Starkova, curatorul ediției.

Space of Earth de Laura Cristea și Raphael Zuber

Parte din proiectele expuse în cadrul TAB 2024 a fost proiectul-manifest realizat de Laura Cristea (RO) și Raphael Zuber (CH), o intervenție remarcabil de elementară, care, prin utilizarea celui mai simplu act de excavare – acela de a săpa – fără materiale suplimentare, contestă abordările convenționale ale creării spațiului arhitectural. Proiectul valorifică materialitatea brută a pământului, subliniind intervenția minimă și impactul maxim.

Deopotrivă pragmatic și poetic, gestul respectă atât constrângeri fizice stricte – consistența solului, capacitatea utilajului și limitele urbane – generând o formă care rezultă direct din aceste condiții. Pe de altă parte, transformă un act de eliminare într-o experiență spațială generativă, în care absența devine prezență.

Plantarea stejarilor pe pantele excavate îmbogățește și mai mult simbolismul și longevitatea proiectului. Arbore național al Estoniei, profund ancorat în narațiuni culturale și ecologice, introduce o dimensiune temporală: ceea ce începe ca o săpătură brută va evolua într-un peisaj viu, întărind dialogul dintre natură și arhitectură.

„Cea mai primitivă modalitate de a crea un spațiu fizic este să sapi. Nu este nevoie de materiale, ci doar de câteva decizii și de voință. Propunem Space of Earth în fața Muzeului de Arhitectură al Estoniei. A fost realizat de o singură persoană, folosind un singur excavator. Geometria spațiului a fost determinată de consistența solului, de panta maximă pe care utilajul o poate urca și de străzile și trotuarele din jur, care au rămas neatinse. Excavatorul a lucrat săpând în linie dreaptă, deplasându-se doar înainte și înapoi. Materialul excavat poate fi reutilizat în alte scopuri. Pantele săpăturii vor fi plantate cu stejari, arborele național al Estoniei. Prin decizii și resurse radical minimale, ia naștere un spațiu arhetipal. Space of Earth, aflat în mijlocul orașului, devine noul foaier al Muzeului – un loc protejat de interacțiune între oameni, natură și oraș.”, spun Laura Cristea și Raphael Zuber.