Arhitectură şi design la Centrul Georges Pompidou – Paris
Expoziția „O Istorie. Artă, arhitectură și design din anii ’80 până azi” inaugurată în luna iulie 2014 la Centrul Georges Pompidou – Paris este părtaşa gândirii de sinteză specifică muzeului contemporan, practicând în galeria permanentă de artă contemporană o re-lectură asumat subiectivă a creaţiei internaţionale din ultimele trei decenii. Arhitectura şi designul sunt reconsiderate în cadrul acestei expoziţii atât din perspectiva arhitecţilor, cât şi din cea a artiştilor, fotografi mai ales, ce folosesc arhitectura ca subiect în demersuri militante, fie în favoarea patrimoniului ca instituţie prin excelenţă a culturii recente, fie într-o perspectivă critică a esteticii urbane, cadrul de viaţă contemporan.
Una din noutăţile acestei abordări transculturale a artei recente constă în aceea de a considera anul 1989 o graniţă, incluzând astfel artişti din blocul ex-sovietic, iar mai recent, după evenimentele din 2001, artişti din Orientul Mijlociu şi Asia. Astfel o suită de artişti tineri şi foarte tineri au intrat în colecţia Pompidou, aducând un echilibru etnic şi geografic în peisajul global al artei contemporane. Sinteza arhitecturii ultimelor trei decenii este caracterizată de două mari tendinţe, antinomice şi divergente în aceeaşi măsură. Prima este definită de conceperea produsului arhitecturii ca pe un obiect, individualizat şi dezumanizat, în siajul gândirii lui Jean Baudrillard, şi de cea a obiectului design high-tech ca paradigmă a individualismului consumerist (Jean Nouvel, Philippe Starck, Dominique Perrault, Bernard Tschumi, Ettore Sottsass, Ronald-Ceci Sportes, Richard Rogers, Rem Koolhaas, Ron Arad). Obiectele devin mărci, clădirile simboluri ale unei puteri, ele fasonând şi schimbând oraşul mult mai mult decât se integrează într-un peisaj deja existent. Natura este pentru arhitecţii acestei perioade un element sărac în motive de inspiraţie şi prea puţin folosită din punctul de vedere al materiilor prime brute, utilizându-se în abundenţă materiile prelucrate sau de sinteză. A doua tendinţă, mai pronunţată începând din anii 1990, este caracterizată printr-un retur la surse, reinstaurând dialogul între natural şi artificial într-o perspectivă ecologică şi non-consumeristă, atât în arhitectură cât şi în design. Arhitecţi precum Kengo Kuma, căruia îi este dedicat un spaţiu monografic, desenează clădirile din perspectiva subiectului (vizitatorul sau locuitorul obiectului arhitectural), iar nu a obiectului, folosind materii prime în formă brută (tije de bambus, grinzi din lemn, stuf), în optica unei confuzii dorite şi căutate între arhitectură şi peisaj, a unei disoluţii a graniţelor prea ferme dintre natură şi locuire. Materiile organice sunt reinvestite şi de creatorii de design (Saleem Bhatri, David Trubridge, Andrew Kudless), adepţi ai unei reciclări totale a materiilor folosite, putând fi consideraţi prin aceasta descendenţi ideologici ai lui Victor Papanek, autor în 1971 al cărţii „Design for the Real Word: Human Ecology and Social Change” şi a lui Alastair Fuad-Luke, autorul manifestului „Slow Design”. Arhitecţii sunt creatori ai patrimoniului contemporan, ei fiind primii care se confruntă cu problema ţesutului urban istoric şi suprapus, demersurile etice nefiind în toate cazurile cele ce primează, şi aceasta mai cu seamă în ţările afectate de dezvoltări economice recente sau de războaie, cum este cazul Africii de nord sau a Orientului Mijlociu. Ahmed Mater, „Northern gate”, 2013, (fotografie), critică transformarea urbană şi socio-culturală de la Mecca; Hassan Darsi, „Proiectul machetei” 2002-2003, o machetă a parcului Hermitaje din Casablanca, militează pentru protejarea şi refacerea acestuia în urma construirii recente abuzive şi inestetice; Lamia Joreige denunţă prin lucrarea „Under-Writing Beiruth Mathaf” (2013), compusă din fotografii şi obiecte, distrugerile cauzate de război Muzeului Naţional din Beirut şi mozaicurilor antice pe care acesta le găzduia în colecţii. Expoziţia afişează prin machete, desene, schiţe preparatorii şi obiecte de design bogăţia colecţiilor centrului Pompidou şi postulează predominanţa arhitecturii în gândirea artistică contemporană: arhitectura este una dintre cele mai puternice forme de expresie ale unei concepţii despre lume, amprenta sa istorică fiind mult mai durabilă decât cea a altor arte. Listele ce cuprind numele artiştilor şi ale operelor expuse sunt disponible pe site-ul centrului în dosarul de presă: http://www.centrepompidou.fr/fr/Le-Centre-Pompidou/Espace-professionnel/Espace-Presse Colecţiile permanente ale Centrului Pompidou sunt disponibile on-line: http://collection.centrepompidou.fr/Navigart/index.php?db=minter&qs=1 „O Istorie. Artă, arhitectură şi design din anii ‘80 până azi” Expoziţie la Centre Georges Pompidou, Paris, începând din 2 iulie 2014 Comisari expoziŢie: Christine Macel, asistată de Micha Schischke, Keith Cheng, Mathieu Vahanian în colaborare cu Clément Chéroux, Emma Lavigne, Philippe-Alain Michaud comisari arhitecturĂ Şi design: Frédéric Migayrou, Aurélien Lemonier, Cloé Pitiot Catalog: Une Histoire. Art, Architecture et Design des années 1980 a nos jours, coordonator Christine Macel, co-editare Centre Pompidou şi Flammarion, 2014