Arhitectură şi design la Centrul Georges Pompidou – Paris

Expoziția „O Istorie. Artă, arhitectură și design din anii ’80 până azi” inaugurată în luna iulie 2014 la Centrul Georges Pompidou – Paris este părtaşa gândirii de sinteză specifică muzeului contemporan, practicând în galeria permanentă de artă contemporană o re-lectură asumat subiectivă a creaţiei internaţionale din ultimele trei decenii. Arhitectura şi designul sunt reconsiderate în cadrul acestei expoziţii atât din perspectiva arhitecţilor, cât şi din cea a artiştilor, fotografi mai ales, ce folosesc arhitectura ca subiect în demersuri militante, fie în favoarea patrimoniului ca instituţie prin excelenţă a culturii recente, fie într-o perspectivă critică a esteticii urbane, cadrul de viaţă contemporan.

Text: Petra Vlad

  Una din noutăţile acestei abordări transculturale a artei recente constă în aceea de a considera anul 1989 o graniţă, incluzând astfel artişti din blocul ex-sovietic, iar mai re­cent, după evenimentele din 2001, artişti din Orientul Mijlociu şi Asia. Astfel o suită de artişti tineri şi foarte tineri au intrat în colec­ţia Pompidou, aducând un echilibru etnic şi geografic în peisajul global al artei contemporane. Sinteza arhitecturii ultimelor trei decenii este caracterizată de două mari ten­dinţe, antinomice şi divergente în aceeaşi măsură. Prima este definită de conceperea produsului arhitecturii ca pe un obiect, individualizat şi dezumanizat, în siajul gândirii lui Jean Baudrillard, şi de cea a obiectului design high-tech ca paradigmă a individua­lis­mului consumerist (Jean Nouvel, Philippe Starck, Dominique Perrault, Bernard Tschu­mi, Ettore Sottsass, Ronald-Ceci Sportes, Richard Rogers, Rem Koolhaas, Ron Arad). Obiectele devin mărci, clădirile simboluri ale unei puteri, ele fasonând şi schimbând oraşul mult mai mult decât se integrează în­tr-un peisaj deja existent. Natura este pen­tru arhitecţii acestei perioade un element sărac în motive de inspiraţie şi prea puţin folosită din punctul de vedere al materiilor prime brute, utilizându-se în abundenţă ma­te­riile prelucrate sau de sinteză. A doua tendinţă, mai pronunţată începând din anii 1990, este caracterizată printr-un retur la surse, reinstaurând dialogul între natural şi artificial într-o perspectivă ecolo­gică şi non-consumeristă, atât în arhitectură cât şi în design. Arhitecţi precum Kengo Kuma, căruia îi este dedicat un spaţiu monografic, desenează clădirile din perspectiva subiectului (vizitatorul sau locuitorul obiectului arhitectural), iar nu a obiectului, folosind materii prime în formă brută (tije de bambus, grinzi din lemn, stuf), în optica unei confuzii dorite şi căutate între arhitectură şi peisaj, a unei disoluţii a graniţelor prea ferme dintre natură şi locuire. Materiile organice sunt reinvestite şi de creatorii de design (Saleem Bhatri, David Trubridge, Andrew Kudless), adepţi ai unei reciclări totale a materiilor folosite, putând fi consi­deraţi prin aceasta descendenţi ideologici ai lui Victor Papanek, autor în 1971 al cărţii „Design for the Real Word: Human Ecology and Social Change” şi a lui Alastair Fuad-Lu­ke, autorul manifestului „Slow Design”. Ar­hi­tec­ţii sunt creatori ai patrimoniului contemporan, ei fiind primii care se confruntă cu problema ţesutului urban istoric şi suprapus, demersurile etice nefiind în toate cazu­rile cele ce primează, şi aceasta mai cu sea­mă în ţările afectate de dezvoltări economice recente sau de războaie, cum este cazul Africii de nord sau a Orientului Mijlociu. Ahmed Mater, „Nort­hern gate”, 2013, (fotografie), critică transformarea urbană şi socio-culturală de la Mecca; Hassan Darsi, „Proiectul machetei” 2002-2003, o machetă a parcului Hermitaje din Ca­sablanca, militează pentru protejarea şi refacerea acestuia în urma construirii re­cen­te abuzive şi ineste­tice; Lamia Joreige de­nun­ţă prin lucrarea „Under-Writing Beiruth Mathaf” (2013), compusă din fotografii şi obiecte, distrugerile cauzate de război Muze­ului Naţional din Beirut şi mozaicurilor an­tice pe care acesta le găzduia în colecţii.   Ex­poziţia afişează prin machete, desene, schi­ţe preparatorii şi obiecte de design bo­găţia colecţiilor centrului Pompidou şi postulează predominanţa arhitecturii în gândirea artistică contemporană: arhitectura este una dintre cele mai puternice forme de expresie ale unei concepţii despre lume, amprenta sa istorică fiind mult mai durabilă decât cea a altor arte.   Listele ce cuprind numele artiştilor şi ale operelor expuse sunt disponible pe site-ul centrului în dosarul de presă: http://www.centrepompidou.fr/fr/Le-Centre-Pompidou/Espace-professionnel/Espace-Presse Colecţiile permanente ale Centrului Pompidou sunt disponibile on-line: http://collection.centrepompidou.fr/Navigart/index.php?db=minter&qs=1 „O Istorie. Artă, arhitectură şi design din anii ‘80 până azi” Expoziţie la Centre Georges Pompidou, Paris, începând din 2 iulie 2014   Comisari expoziŢie: Christine Macel, asistată de Micha Schischke, Keith Cheng, Mathieu Vahanian în colaborare cu Clément Chéroux, Emma Lavigne, Philippe-Alain Michaud   comisari arhitecturĂ Şi design: Frédéric Migayrou, Aurélien Lemonier, Cloé Pitiot   Catalog: Une Histoire. Art, Architecture et Design des années 1980 a nos jours, coordonator Christine Macel, co-editare Centre Pompidou şi Flammarion, 2014