Multe dintre proiectele de cucerire a spațiului cosmic își asumă nume din mitologie (Apollo, Mercur, Ares, Artemis), iar Proiectul Olympus nu face excepție. Dezideratul îndrăzneț de a construire robotică a unor structuri pe Lună nu putea să fie asociat decât cu ocuparea Muntelui Olimp de către BIG (Bjarke Ingels Group), SEArch+ (Space Exploration Architecture) și ICON, în colaborare cu NASA. În această alăturare de forțe, fiecare rol este bine definit.

 

Activitatea ICON se concentrează pe dezvoltarea unor tehnologii constructive bazate pe printare robotică 3D, software și materiale noi. De la premiera caselor printate 3D în 2018, ICON își propune să cucerească o altă dimensiune a inovației și să simuleze materialități extraterestre.

 

 

Folosind diferitele tehnologii de imprimare, sunt testate tipuri de sol asemănătoare celui de pe Lună pentru construirea unor prototipuri de structuri masive, capabile să asigure protecție termică, apărare împotriva micrometeoriților, radiațiilor cosmice și solare. Prin urmare, una dintre cele mai mari provocări abodate de Proiectul Olympus este cea alchimică: obținerea regolitului, o pulbere fină cenușie compusă din minerale precum bazalt și feldspat, care ar urmă să se comporte ca un mediu de imprimare, probabil prin topire sau sinterizare până la o consistență asemănătoare lavei.

 

 

Această abordare se diferențiază semnificativ de toate celelate demersuri de proiectare care propun habitate metalice sau gonflabile, subliniind relația dintre loc și material și nevoia de extragere a soluțiilor direct din contextul în care vor fi implantate. În scenariul Olympus, nu va fi nevoie de transport interplanetar de materiale pentru această printare 3D, ci de roboți care vor folosi ceea ce se găsește deja acolo. Tehnologia va apela doar la resurse in situ, fără să lase deșeuri în urmă —un fel de sustenabilitate și contextualism next level, după cum susțin arhitecții.

 

 

BIG, de altfel omniprezent în demersurile de a împinge dincolo de Terra limitele arhitecturii (deși odată depășite, nu se știe dacă mai putem vorbi, de fapt, de arhitectură în acest context și sub această formă), a conceput megastructuri inelare, asemănătoare unui șarpe încolăcit, îndeajuns de robuste pentru a asigura condițiile necesare unui habitat uman într-un mediu extraterestru.

 

 

Rețeaua de nervuri exterioare rigide poate fi umplută cu regolit, având avantajul suplimentar de absorbție a radiației solare intense (de până la 100 de ori mai mare decât pe Pământ, potrivit lui Ingels) și de a atenua impactul mini-meteoriților care lovesc suprafața lunii în fiecare an. Masterplan-ul realizat de BIG dezvăluie o infrastructură hipercomplexă (cum altfel?) de drumuri, piste de aterizare și „garaje” pentru vehiculele selenare, megastructuri pentru colectarea și prelucrarea materialelor de pe Lună și, desigur, habitate pentru astronauții care vor privi Pământul de la 200.000 de mile depărtare.

 

 

„Cuvântul danez pentru design este formgivning, care înseamnă literalmente a da formă unui ceva care nu are o formă încă. Acest principiu devine clar fundamental atunci când ne aventurăm dincolo de Pământ și începem să ne imaginăm cum vom construi și vom trăi în lumi complet noi.” (Bjarke Ingels)

 

Descoperiţi arhitectura viitorului în noul igloo #206 / februarie-martie 2022