Arkitekturmuseet, Stockholm

Cine ar fi putut să ofere Stockholmului şi muzeului de arhitectură o construcţie mai „discretă şi riguroasă“? Cine ar fi putut să producă cu adevărat o variantă mai „caldă“ a tradiţiei arhitecturale nordice dacă nu un spaniol?

Text: Oana Tănase
Foto: ÂKE E:SON LINDMAN

După studii de arhitectură urmate în Madrid, Rafael Moneo (n. 1937, Navarra) a lucrat pentru o scurtă perioadă de timp în agenţia danezului Jorn Utzon; chiar dacă a revenit apoi în Spania, unde şi-a deschis propriul atelier de arhitectură, începând cu jumătatea anilor ‘60 numele profesorului arhitect Rafael Moneo a călătorit în toată lumea. Muzeul Naţional de Artă Romană din Merida, Spania (1980-1984), Palatul Colecţiei Thyssen Bornemisza din Madrid (1989-1992), Fundaţia Pilar şi Joan Miro din Palma de Mallorca (1987-1992), Davis Art Museum al Wellesley College Massachusetts (1989-1993), Houston Museum of Fine Arts sau Potzdammer Platz Hotel din Berlin sunt doar câteva dintre lucrările celui distins atât cu Medalia de Aur a Guvernului spaniol, Swedish Schock Prize for the Visual Arts, Premiul Pritzker pentru Arhitectură (1996), cât şi cu Medalia de Aur a Institutului Regal al Arhitecţilor Britanici (2003).

Spaţii de expunere, săli de curs, auditorium, cinema, restaurant, cafenea, librărie, bibliotecă, ateliere, arhivă – pentru a insera Muzeul de Artă Modernă şi Muzeul de Arhitectură în insula Skepsholm, prin proiectul cu care a participat la concursul din 1991 Rafael Moneo a propus o relaţie dintre arhitectură şi peisaj organizată potrivit unor trei motive vizuale: atenuare, fragmentare şi scufundare. Construcţia este una „accidentată“, cu discontinuităţi şi fluctuaţii bine subliniate de lumină, aşa cum este de altfel întreaga arhitectură a Stockholmului. Ideile arhitectului au fost susţinute totodată şi printr-o înţeleaptă strategie adoptată de Marge Arkitekter, biroul suedez care a coordonat proiectul de design interior.

Departamentul de cercetare şi curatoriat al Muzeului de Arhitectură din Stockholm îşi focalizează atenţia asupra arhitecturii suedeze: o expoziţie permanentă, structurată în diverse registre de lectură, face vizibilă o istorie care înghite totul până în prezent. Machete, desene, fotografii şi prezentări multimedia sunt propuse vizitatorului astfel încât să evidenţieze nu doar detaliile cronologice ori stilistice ale arhitecturii suedeze ci şi evoluţia unei profesii, aceea a arhitectului. Inutil să mai spunem că această expoziţie permanentă, asemenea tuturor celorlalte secvenţe temporare găzduite de muzeu, beneficiază de o prezentare vizuală propusă de arhitecţi, Björn Dahlström şi Anna von Schewen lucrând direct cu David Powell, senior curator al Muzeului de Arhitectură din Stockholm.

Arhiva instituţiei numără peste două milioane de desene, sute de mii de fotografii şi machete, iar banca de imagini, ce poate fi accesată şi online, ilustrează arhitectura oricărui timp, oraş sau stil de viaţă.

„Arhitectura 1900“ este una dintre expoziţiile temporare recent prezentate la Muzeul de Arhitectură din Stockholm. Cum putem desena canalele de influenţă ale arhitecturii timpului între importantele centre ale regiunii baltice – Stockholm, Helsinki, Tallinn, Riga, St. Petersburg –; care este stadiul cercetărilor privitoare la relaţia dintre arhitectura eclectică a sfârşitului secolului 19 şi avangardele artistice ale primelor decenii din secolul 20; care este relevanţa acestui subiect pentru înţelegerea fenomenului contemporan – tuturor acestor întrebări încearcă să le răspundă o expoziţie şi un seminar internaţional.