Art Déco: un mod de viaţă sau cum e să locuiești într-un bloc interbelic

A trăi într-un bloc Art Déco nu este un lucru comun. Pentru doamna Florica Dimitrescu, 91 de ani, profesoară de lingvistică la Universitatea din București, încă în activitate, membru al Academiei Române, și fiul său, Adrian Niculescu, 58 de ani, profesor de istorie la Facultatea de Știinţe Politice și Administraţie de la București, care locuiesc în apartamente diferite, dar în același bloc de lângă Cișmigiu, a fost o adevărată alegere. După un exil la Paris de câteva decenii, Adrian Niculescu și mama sa, Florica Dimitrescu, s-au reîntors la București în anii 1990, când a căzut regimul comunist. Atunci au decis să cumpere două apartamente în care stau și astăzi.

Doamna Dimitrescu continuă naveta Bucureși-Paris, unde locuiește soţul ei, profesorul Alexandru Niculescu. Familiarizaţi cu arhitectura Art Déco de când stăteau la București, membrii familiei Niculescu au ales în mod deliberat un bloc în acest stil arhitectural. Adrian Niculescu își amintește cu nostalgie de adolescenţă, când prieteni precum familia lui Mihai Nasta, fiul celebrului doctor Marius Nasta, locuiau în asemenea apartamente (care acum nu mai există în forma iniţială) și de fascinaţia sa pentru acele spaţii pline de o viaţă cosmopolită, rar întâlnită în Bucureștiul anilor 1970.

Deși lăsaseră în spatele lor o Capitală tristă sub comunism, în care apartamentele erau adeseori împărţite între mai multe familii, Adrian Niculescu și Florica Dimitrescu au achiziţionat aceste două apartamente, în același bloc, ca o continuare a vieţii de la Paris, aceea a unui spaţiu arhitectural care nu a fost desfigurat de comunism. Aici au regăsit un stil de viaţă care le era corespunzător, spun ei. Cele două generaţii, deși vecine, folosesc ambele apartamente în stiluri diferite. Mama și fiul sunt amândoi profesori universitari și își utilizează apartamente și ca spaţiu de birou. Șiruri de cărţi se întind din bibliotecă până în camera de dormit și chiar și în bucătărie.

Apartamentele membrilor familiei Niculescu sunt mobilate cu obiecte din diverse epoci. Băile au rămas ca pe vremuri și faianţa albă tipică anilor 1930 încă mai ornează pereţii și pardoselile. Detalii Art Déco se mai regăsesc și în alte părţi ale apartamentelor. Parchetul a rămas și el original, de asemenea și ferestrele sau bucătăriile. Înălţimea tavanului este de aproximativ patru metri, ceea ce face ca spaţiul să contrazică „meschinăria” locuinţelor comuniste și să reprezinte o alternativă a rezistenţei. În blocurile Art Déco este „ca și cum viaţa ar fi rămas normală și comunismul nu ar fi trecut pe aici”, spune Adrian Niculescu.

Spaţiul în care trăiesc cele două generaţii le conferă stimulare intelectuală și un calm de care au nevoie spiritele creative. Într-adevăr, stilul Art Déco se deosebește de stilul Art Nouveau, prin sobrietatea sa. Spaţiile sunt epurate și se apropie de cubism. Sobrietatea stilului arhitectural permite exuberanţa și dezlănţuirea imaginaţiei. Lipsa decoraţiilor încărcate ale altor stiluri arhitecturale specifică mai ales secolului al XIX-lea, permite desfășurarea ideilor. În aces sens, putem spune că spaţiul de viaţă reprezintă simbolic pagina albă a intelectualului, pe care o poate umple cu idei noi în fiecare zi. Căci, în familia Niculescu, învăţământul la nivel universitar reprezintă o moștenire care se transmite, iar fiecare generaţie își alege propriul domeniu.

Început în 1936, blocul în care stă familia Niculescu a fost terminat în 1948, ceea ce îl desemnează ca fiind „ultimul bloc burghez construit în România”, cum ne amintește Adrian Niculescu. Locuinţele celor două generaţii ale familiei Niculescu reprezintă un spaţiu populat de spiritul cosmopolit al unei epoci uitate. Ambele generaţii convieţuiesc în vecinătate ca și în sânul familiei, intercalând din când în când în limba română câteva cuvinte din franceză și italiană, semn al exotismului ţărilor în care au trăit și din care au luat câte o bucată. Atunci când se reunesc prietenii pe la unul sau altul, se creează tot o atmosferă în afara timpului, populată de intelectualii Bucureștiului de astăzi, care ne dă o imagine și despre Bucureștiul de ieri.

Articol apărut în Banchiza Urbană 12 / primăvară 2019 și pe artdecobucharest.ro