ARTA contemporană se consumă la Galateca. Meniu defazat semnat de Alexandra și Bernard Joisten

Am ajuns recent la Galeria Galateca pentru a vedea expoziția multiculturală și multimedia „ARTA” (inclusă în Sezonul Franța – România 2019 și prezentă la începutul anului și la Maison de l’International de la Grenoble), dar mai ales pentru a-i cunoaște pe artiștii Alexandra Joisten și Bernard Joisten, creatori ai Agenției Defazate, cei care au inițiat și curatoriat evenimentul.

Diversitatea celor 14 artiști prezenți: studenți, consacrați, români, francezi, de vârste și modalități diferite de exprimare artistică, este cheia demersului, selecția fiind făcută în funcție de afinitățile artistice ale curatorilor. Nu și-au dorit o temă dominantă care să vorbească despre arta contemporană, ci o varietate care s-a dovedit până la urmă armonioasă și care reunește pictura (3D sau nu) cu instalația (aproape comestibilă), sculptura geometrică și elementele multimedia.

Nu de multe ori ai ocazia să parcurgi o expoziție de artă contemporană în compania curatorilor, prezenți, la rândul lor, în calitate de artiști, în expoziție, iar „plimbarea” artistică mă poartă alături de Alexandra și Bernard printre posibile interpretări și intenții artistice.

„Modul de a explica lucrurile variază de la o persoană la alta, dar și de la un moment la altul”, îmi spune Bernard oprindu-ne în dreptul lucrării lui Pandele Pandele:„Anti-Coffin” (pizza așezată pe o structură metalică care chestionează relația dintre diversele materiale). „Astfel, văzând lucrarea lui Pandele, nu ne este mereu foame. Sau poate e o lucrare care e făcută să ne taie apetitul…”

Aristul francez Julien Prévieux este prezent cu un videoclip – balet („What Shall We Do Next”) bazat pe noul limbaj de gesturi pe care ni le dictează utilizarea acerbă a tehnologiei (smartphone, tabletă etc.), „o nouă gramatică”, cum o numește Alexandra.

„Shooting”-ul lui Philippe Perrin (o cameră foto vintage împușcată pe un soclu) este un joc de cuvinte între focul de revolver și sesiunea foto în sine.

În această diversitate există și puncte de contact: tablourile Alexandrei („Carat 3016″) și ale lui Petru Lucaci („Dressing the Body”) vorbesc despre dinamica pe care o aduce corpului vestimentația. Un alt corp, de bărbat gonflabil, se contorsionează într-o îndoire care respiră între lejeritate și greutate în lucrarea lui Lucian Hrisav, „Fear Those Who Fear Nothing”.

Jocul cu formele arhitecturale și transparența îl dau sculpturile permeabile semnate de Arantxa Etcheverria, brodate pe motive Ard Deco, care acționează ca o delimitare, dar și ca o invitație chiar la intrarea în expoziție („Dyptique Geometrique Blanc, Structures”). Tehnologia este la un pas distanță în tabloul lui Bernard – o tulburătoare „Luna Park” care se hrănește 3D din fotografie, pictură, design etc.

Fâșiile de oglinzi verticale prezente în Galeria Galateca pun lucrările într-un permanent dialog pe care îl puteți descoperi, până pe 23 aprilie, în lucrările descrise și în cele nemenționate aici.

Închei turul, ajungând la concluzia că lucrarea tânărului artist român Pandele Pandele rămâne totuși cea mai „apetisantă” din expoziție: la vernisaj, câțiva câini prezenți au încercat să guste opera (pizzele sunt înlocuite la distanță de câteva zile) dovedind, iată, că nu există limite ale consumului de artă contemporană. Și nu plec înainte de a primi un frumos și pertinent răspuns de la Alexandra în legătură cu arta contemporană: indiferent de statutul artistului „contemporan este publicul care privește la un moment dat” lucrările acestuia.