Castelul Banffy de la Bonţida
Poate cel mai spectaculos monument al Transilvaniei, castelul Banffy de la Bonţida s-a transformat de aproape 15 ani într-un dinamic şantier de restaurare, un proiect amplu în care strânsa legătură dintre execuţie şi educaţie a constituit principalul motiv al recunoaşterii internaţionale. Cu sprijinul autorităţilor române şi al unor instituţii externe, prin implicarea unor specialişti de renume şi cu ajutorul studenţilor care vin în fiecare an pentru a învăţa despre patrimoniu şi restaurare, castelul renaşte din propria ruină şi se apropie cu fiecare an tot mai mult de imaginea vremurilor trecute. Şi pentru ca iniţiatorii programului au gândit încă de la început o strategie complexă de valorificare a sitului, unică pe plan local, complexul de la Bonţida atrage şi numeroşi turişti care au şansa să se bucure de manifestări culturale într-un cadru inedit, şi pot astfel înţelege importanţa protejării obiectivelor de patrimoniu. Este suficient să ne gândim la cel mai recent eveniment găzduit aici, Electric Castle Festival, care a atras peste 30 000 de vizitatori în doar 3 zile. Despre istoria locului, despre proiectul de restaurare şi despre programele educaţionale i-am invitat pe reprezentanţii Transylvania Trust, fundaţia responsabilă cu recuperarea şi valorizarea acestui monument unic în peisajul arhitectural autohton, să ne povestească pe larg.
Scurt Istoric
Considerat cândva Versailles-ul Transilvaniei, castelul Bánffy de la Bonţida este unul dintre cele mai frumoase ansambluri de clădiri istorice din Bazinul Carpatin. Deşi în acest loc a existat probabil o reşedinţă nobiliară încă din secolele XIV şi XV, documentele scrise datează doar din secolul XVI. Potrivit unui raport militar din 1680, conacul era înconjurat de fortificaţii, alcătuite din clădirile renascentiste şi bastioanele de colţ. Cel care a avut capacitatea de a construit un asemenea castel renascentist impunător a fost nimeni altul decât Dénes Bánffy (1638-1674), comite de Dăbâca şi Cluj, consilier al principelui Mihály Apafi. Reconstrucţia în stil baroc, începută în 1747, i se datorează lui Dénes Bánffy II, care a moştenit proprietatea la vârsta de 12 ani. Inspiraţia i-a venit cel mai probabil în urma timpului petrecut la Viena, la curtea împărătesei Maria Tereza, unde a îndeplinit importante funcţii. Prima etapă a construcţiilor (1745-1751) s-a concentrat asupra curţii de onoare din faţa clădirii porţii, ulterior adăugându-se o serie de clădiri noi – manej, grajd, remiză, locuinţele servitorilor -, toate inspirate din arhitectura barocă vieneză. Un alt descendent al familiei, József Bánffy, a ordonat demolarea clădirii porţii în jurul anilor 1820, realizând astfel o comunicare între curtea barocă şi cea renascentistă. Din materialul de construcţii obţinut din turnul porţii, s-a construit moara pe apă de lângă castel. Parcul a fost transformat la rândul lui. József Bánffy a creat în locul parcului franţuzesc (datând din anul 1734) unul romantic, conţinând toate elementele corespunzătoare unui parc englezesc. În ceea ce priveşte istoria mai recentă, în toamna anului 1944, trupele germane în retragere au incendiat şi au jefuit castelul, nimicind mobilierul, biblioteca şi vestita galerie de portrete, doar câteva fotografii de epocă păstrând în prezent imaginea interioarelor amenajate cu fast.
Ultimul proprietar al ansamblului înainte de naţionalizare a fost Miklós Bánffy, important om de cultură şi politician, moştenitoarea de azi fiind fiica lui, Katalin Bánffy, care în prezent trăieşte în Maroc. Funcţiunile inadecvate pe care le-a primit în anii comunismului, precum şi lipsa de întreţinere au condus la degradarea rapidă a ansamblului de clădiri. În ciuda intervenţiei din anii 1960 a Direcţiei Monumentelor Istorice în vederea consolidării clădirii principale, din lipsă de fonduri, după puţin timp lucrările de restaurare au fost întrerupte. În urma degradărilor pe care le-a suferit de-a lungul ultimelor decenii, starea sa precară a fost în cele din urmă recunoscută oficial în anul 2000, odată cu includerea pe Lista celor 100 Cele Mai Periclitate Situri din Lume de către World Monuments Watch. Valoarea arhitecturală şi istorică, împreună cu starea de degradare a castelului au reprezentat factori determinanţi în demararea intervenţiei de restaurare – o sarcină complexă, care va avea succes doar cu o strategie pe termen lung şi cu colaborare internaţională, restaurarea şi refuncţionalizarea tuturor clădirilor ansamblului (clădirea principală, clădirea Miklós, clădirea fostei bucătării, grajdul, clădirea porţii şi moara) fiind totodată dependente de finanţările obţinute.
Lucrările de restaurare
Lucrările de restaurare au fost lansate în 1999, în urma acordului cultural semnat între Ministerul Culturii din România şi Ministerul Patrimoniului Cultural din Ungaria. Restaurarea de înaltă calitate şi protecţia pe termen lung sunt asigurate de Transilvania Trust şi partenerii săi, prin organizarea Centrului de specializare în reabilitarea patrimoniului construit. În anul 2001 a fost efectuată prima lucrare de restaurare majoră la bastionul fostei clădiri a bucătăriei, în urma căreia s-a amenajat şi deschis cafeneaua ce funcţionează în incinta castelului.
În 2003, cu sprijinul organizaţiei World Monuments Fund s-a consolidat structura şi s-a finalizat acoperişul clădirii Miklós, iar în 2004-2005 s-a deschis în această clădire Centrul de specializare în reabilitarea patrimoniului construit cu sprijinului acordat prin programul Cultura 2000. În 2006-2007, tot în cadrul unui program Cultura 2000 a fost s-au reabilitat parţial grajdurile şi capela din clădirea principală, care funcţionează în prezent ca Centru Cultural Comunitar. În clădirea porţii au fost instalate două săli de expoziţie.
În 2008 s-a continuat reabilitarea interioară a clădirii Miklós, amenajându-se cu această ocazie şi câteva locuri de cazare. Această parte a ansamblului cuprinde o sală de conferinţe, precum şi birouri ce pot fi folosite pe tot parcursul anului. În 2009 s-a început reabilitarea parţială a acoperişului clădirii principale şi s-au finisat lucrările pe pereţii exteriori ai clădirii Miklós. În 2010 s-a lucrat la restaurarea parţială a Morii Castelului Bánffy cu sprijinul Fondului Norvegian.
În perioada 2011-2012 s-a lucrat la consolidarea zidăriei clădirii de poartă şi s-a început reabilitarea acoperişului aripii neogotice (clădirea principală). Obiectivul programului este restaurarea completă a ansamblului, folosind metode şi materiale tradiţionale, prin cooperare internaţională şi colaborarea exemplară dintre proiectanţi şi executanţi. Se doreşte oferirea unui exemplu pentru dezvoltarea durabilă a patrimoniului construit, pentru reabilitarea profesională, care cuprinde însă şi elemente originale.
Centrul Internațional de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit (BHCT)
În 1998, British Council şi Ministerul Culturii, recunoscând lipsa muncitorilor calificaţi în reabilitarea clădirilor istorice, a invitat Fundaţia Transylvania Trust şi organizaţia britanică IHBC (Institute of Historic Building Conservation, Institutul pentru Conservarea Clădirilor Istorice, una dintre organizaţiile cele mai semnificative din acest domeniu din Regatul Unit) să întocmească un program pentru soluţionarea problemei. Programul inaugurat în 1999, în Regatul Unit, a primit locaţie definitivă în 2001 la castelul Bánffy din Bonţida. Drept urmare a instituţionalizării activităţilor, în 2005 a avut loc inaugurarea Centrului Internaţional de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit.
Scopul general al acestui centru este promovarea excelenţei în reabilitarea mediului construit şi, în mod special, predarea tehnicilor tradiţionale de construire, care pot fi utilizate în lucrările de restaurare şi întreţinere a clădirilor istorice, în paralel restaurându-se un monument istoric de importanţă internaţională, aflat în stare de degradare avansată. Centrul promovează principiul intervenţiilor minimale, a compatibilităţii materialelor originale cu cele noi, a tehnologiilor aplicate la restaurarea clădirilor istorice, folosirea resurselor umane şi a materialelor locale. Este stipulată de asemenea şi necesitatea cunoaşterii îndeaproape a construcţiilor, analizei şi relevării clădirilor istorice înainte şi pe parcursul intervenţiilor.
Centrul de specializare încurajează abordarea integrată a protecţiei patrimoniului construit, deoarece restaurarea monumentelor istorice necesită colaborarea mai multor discipline. Astfel, sunt accesibile programe de specializare pentru fiecare dintre domeniile şi disciplinele specifice, prin organizarea unor workshopuri pentru arhitecţi peisagişti, istorici de artă sau arheologi. Activitatea educaţională se adresează meseriilor implicate în restaurarea clădirilor istorice şi promovează conceptul de colaborare profesională între proiectanţi, diriginţi de şantier şi meseriaşi, o cooperare deosebit de importantă pentru succesul proiectelor realizate. Se acordă, de asemenea, o importanţă deosebită dezvoltării conceptului de mândrie profesională.
În anul 2008, Centrul de specializare în reabilitarea patrimoniului construit a câştigat cea mai mare distincţie din domeniu a Uniunii Europene: Marele Premiu pentru Patrimoniul Cultural – Europa Nostra, „Oscarul protecţiei patrimoniului cultural”. Acordarea acestui premiu Centrului de specializare a contribuit caracterului dual al activităţilor din Bonţida: restaurarea castelului se realizează în paralel şi prin partea practică a specializării profesionale, cu un accent special pe utilizarea tehnicilor şi a materialelor tradiţionale. Este notabil că până în prezent, peste 1300 de cursanţi din 24 de ţări s-au specializat aici în meseriile de dulgher, zidar, tencuitor şi pietrar, restaurând totodată părţi ale ansamblului istoric.
