Braşov. Muzeul Civilizaţiei Urbane
În urmă cu 10 ani, casa din Piaţa Sfatului nr. 15, a ajuns într-o avansată stare de degradare, motiv pentru care s-a demarat un amplu proces de restaurare, cu menirea de a-i reda înfăţişarea de altă dată şi de a amenaja aici un nou muzeu, Muzeul Civilizaţiei Urbane.
Prima atestare documentară a clădirii datează din 21 decembrie 1512 dar forma sa actuală reprezintă un amalgam, o succesiune în timp a unor etape care au dus în cele din urmă la o configuraţie cu totul aparte. Imobilul se desfăşoară pe trei niveluri edificate în epoci diferite: subsol, parter şi etaj, la care se adaugă podul cu structura sa remarcabilă.
Subsolul, cu pereţii din piatră nefasonată legată cu mortar, a servit ca pivniţă şi spaţiu de depozitare pentru mărfurile în tranzit sau pentru târgurile locale. Parterul, cu pereţii din zidărie mixtă din piatră şi cărămidă, prezintă o încăpere lungă şi îngustă (fostul gang), cu boltă semicilindrică ce poartă o pictură decorativă cu elemente florale şi vegetale din secolele XVII-XVIII, o încăpere mare amplasată pe colţ, cu boltă semicilindrică cu penetraţii, pictată în tehnica „al secco” cu aceeaşi categorie de elemente decorative şi o încăpere cu boltă semicilindrică cu penetraţii, tencuită şi văruită.
Dacă până la începutul secolului XX, casa a cunoscut o serie de prefaceri pozitive, nu acelaşi lucru putem să-l spunem despre perioada imediat următoare. Odată cu naţionalizarea clădirea a suferit o serie de intervenţii abuzive. Farmacia de la parter a fost înlocuită cu Magazinul Turist, eveniment extrem de nefast pentru picturile murale ce acopereau bolţile de la parter. Acestea au fost acoperite, dar nu înainte de a fi afectate aproape iremediabil de martelare. Etajul a fost împărţit în apartamente, împărţire făcută doar după criterii de spaţiu, care nu a ţinut cont deloc de configuraţia existentă a clădirii. S-au păstrat în schimb elementele vechi de tâmplărie, uşi şi ferestre, împreună cu detalii de feronerie.
Esenţială pentru salvarea monumentului a fost coordonarea cu diferitele specialităţi, căci arhitecţii au conlucrat aici cu pictori-restauratori, restauratori în piatră, de feronerie şi tâmplărie veche, biologi şi, nu în ultimul rând, cu o echipă de amenajări muzeale din Franţa.
Dorinţa arhitecţilor a fost aceea de a păstra toate elementele vechi valoroase, în timp ce inserţiile noi urmau să fie un suport pentru punerea în valoare a elementelor originare restaurate. Peste tot unde a fost posibil s-au folosit materiale şi tehnici tradiţionale, cum ar fi tencuieli de var, pardoseală din cărămidă presată la subsol, din piatră naturală la parter şi din lemn masiv la etaj sau ţiglă solzi pentru acoperiş.
„Deoarece casa în sine constituie un muzeu, acesta trebuie să funcţioneze în armonie cu muzeul propus prin funcţiune pentru ca vizitatorul să fie atras simultan de ambele atribute ale acestei locaţii”, ne-au declarat arhitecţii responsabili de acest proiect exemplar de restaurare.