fbpx

Capela Sf. Ana, Santa Maria de Feira, Portugalia

Proiectul de faţă este aşezat pe un sit triunghiular, aflat într-o configuraţie specială: în centrul unei topografii ascendente şi la întâlnirea mai multor drumuri din Sousanil, localitatea Santa Maria de Feira. A zidi aici capătă semnificaţia marcării acestui loc modelat mai întâi de natură, şi apoi de secole de opţiuni antropice, într-un centru al ambelor lumi. Totuşi, gestul rămâne modest şi firesc, iar capela este fermecătoare prin scara ei umană, ce radiază în juru-i spaţii posibile.

Text: Luiza Hanc
Foto: © Fernando Guerra, FG+SG fotografia de arquitectura

Arhitecţii de la e/348 arquitectura au avut două modele în minte, atunci când au formulat pentru prima oară vocabularul prin care urmau să-şi transmită mesajul construit. Biserica São Pedro das Águias, edificiu romanic săpat în secolul XII într-un fundal din granit de care se detaşează mai mult vizual. Relaţia cu volumetria puternică ce o înconjoară a dat acestei biserici subtilitatea de a nu se impune prin dimensiuni, ci mai degrabă prin capacitatea de a întregi peisajul. A doua referinţă este cu mult mai mediatizată: Notre Dame du Haut, clădire iconică pe axa istorică a arhitecturii. Esenţialul a fost reluat sub o formă sau alta din ambele modele.
Modul în care se cerne lumina în spaţiul arhitectural sacru face, de bună seamă, obiectul unor observaţii îndelungate, sprijinite pe sute de exemple ce ating probabil toate religiile. Este unul şi acelaşi principiu, instinctual simţit de fiecare civilizaţie ce şi-a zidit locuri de adoraţie. În cazul de faţă, capela de doar 30 de locuri mizează pe accente luminoase punctuale, grefate la interval regulat pe un volum construit simplu şi alb, organic în formă.
Spaţiul este perceput ascendent, prin scenografia propusă de arhitecţi. Locul de acces pare aproape strâmt, prin comparaţie cu punctul cel mai înalt al altarului. Acoperirea nu mizează pe surprize, aşa cum se întâmplă la Ronchamp, ci este lină şi se îmbină cu pereţii laterali simplu, ca orice altă clădire. Pe tot parcursul drumului către altar, însă, lumina este introdusă gradat, pătrunzând prin nişe din ce în ce mai dese. Dumnezeu este lumină, prea orbitoare pentru a fi relevată dintr-o dată în toată splendoarea ei.
Obiectele de mobilier, pardoseala şi majoritatea accentelor suprapuse pe fundalul alb al pereţilor sunt din elementare scânduri de lemn, aparent neprelucrate. Băncile pe care se ascultă predica duminicală sunt ortogonale, asemenea balconului înălţat sub clopot, care leagă interiorul de peisaj. Pe exterior, acest amvon apare ca un accent cubic din beton aparent, deschis spre piaţa perimetrală creată de capelă.
Fără a epata, fără a se folosi de trucuri structurale sau de design, capela Sfintei Ana este mărturia înzidită a dorinţei puternice a localnicilor de a avea un spaţiu sacru aici. Prin arhitectura ei firească, ea devine un loc de întâlnire al tradiţiei cu prezentul, al adoraţiei divine înlesnite prin mijloacele cele mai simple. şi, în aceste vremuri agitate, un loc de coeziune socială.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0