FORM. Povestea transformării unui loc

În centrul Bucureștiului, pe strada Vasile Lascăr 173, arhitecții Ada Demetriu și Jean Craiu au abordat un spațiu postbelic complex, degradat din multiple perspective, cu intenția de a-l transforma într-un loc public cu adevărat integrat în țesutul urban și în viața socială a orașului. Au rezultat într-o primă fază un restaurant și o terasă, dar povestea continuă…

Cum a ajuns această casă în atenția voastră și ce v-a atras pentru a merge mai departe cu proiectul?

Proiectul a ajuns la noi dintr-o întâmplare, după o vizită la București și o întâlnire cu un prieten foarte bun din copilărie care ne-a rugat să îl ajutăm să dea o nouă viață casei. După o primă vizită la șantier ne-am dat seama de potențialul proiectului și că ar putea fi vorba de o lucrare mult mai mare, chiar dacă la început clientul își dorea să amenajeze doar subsolul, aflat într-o stare de degradare avansată.

Istoria casei este una foarte interesantă, mai ales pentru arhitecți. În anul 1946, arhitectul G. Cristescu proiectează pentru un dezvoltator bucureștean un imobil P+4 niveluri cu un pronunțat caracter urban, în spiritul epocii. Din volumul proiectat, casa se va limita însă la un parter comercial, un etaj de locuire și un subsol foarte generos împărțit în două compartimente – unul destinat boxelor apartamentelor, iar celălalt, mai înalt, depozit general.

Din 1946 și până în noiembrie 2014, când a ajuns la noi proiectul, casa a schimbat mai mulți proprietari și, odată cu ei, chiriași și „amenajări”. În același timp și-a pierdut și finisajele specifice – feronerii, profilaturi, tencuieli, pardoseli.

Ceea ce ne-a atras din proiectul inițial este configurația spațială specifică a construcției interbelice: ierarhizările spațiilor de locuire și reprezentare, circuitele alternative datorate prezenței personalului de serviciu, transparența parterului în raport cu strada. Toate acestea au constituit puncte de pornire în formularea unui proiect care să exprime și să relaționeze cu potențialul existent printr-o intervenție care încearcă sa onoreze clădirea existentă și creează un loc public în peisajul bucureștean.

Propunerea voastră de amenajare este ancorată în istoria inițială a casei, dar răspunde și nevoilor actuale ale Bucureștiului. Cum a fost influențată de experiența acumulată până acum în Barcelona, de stilul de lucru și de cultura vizuală de acolo?

Cu siguranță „experiența Barcelona” ne influențează foarte mult în modul în care gândim și lucrăm un proiect. Colaborările cu birourile de arhitectură catalane ne-au impus o anumită economie și expresivitate specifică a proiectelor, dar și includerea laturii sociale în orice proiect. Strada/piața/curtea au o importanță majoră în mecanica orașului, sunt spații care trebuie trăite și nu doar tranzitate, care trebuie să permită exprimarea liberă, întâlnirea și dialogul.

De aceea ni se pare că spațiul cel mai interesant al proiectului este cel care unește toate funcțiunile locului (piața din curte – gangul – curtea interioară) și care dă în permanență senzația de „prelungire” a spațiului urban în interiorul parcelei, chiar și în interiorul casei. |n felul acesta, limita între limita de proprietate, clădire și spațiul exterior se „diluează” în funcție de utilizator. Acest lucru este vizibil prin schimbarea de materiale, folosirea de texturi și suprafețe la interior și exterior.

Spuneți-ne despre principalele intervenții în spațiul existent (consolidare, dacă a fost cazul, recompartimentare, curățare etc.)

Spre deosebire de cazul altor clădiri interbelice, cu excepția subsolului, nu a fost nevoie de lucrări și reparații majore la nivel de structură. Așa cum am zis deja, din finisajele și tâmplăriile originale nu se mai păstra nimic. Gangul era închis cu policarbonat fumuriu și încorporat parterului, golurile din fațada principală la etajul întâi erau închise cu gips carton de exterior și polistiren expandat. În curtea dinspre stradă era amplasată o platformă din lemn ridicată de la sol unde funcționa terasa restaurantului anterior. Gardul către stradă era de lemn băițuit, curtea din spate era acoperită de pavele bicolore, iar în garajul din fundul curții funcționase, se pare, un salon de nunți și botezuri. Toata casa era „învelită” la interior în tapet auriu, perdele, mochetă, plafoane suspendate din gips carton și tâmplărie maro de plastic.

Intervenția noastră într-o primă fază a fost să curățăm subsolul și parterul de „scenografiile” improvizate, am refăcut hidroizolația curții și s-a desfăcut construcția ilegală de peste garajele din fundul curții. În continuare, am gândit intervenția nouă ca o înlănțuire de inserții volumetrice (scări de acces, cutii de uși, baruri și blaturi de lucru, cabine de grupuri sanitare, ecrane vegetale) care să pună în valoare construcția inițială și să o adapteze la noua funcțiune cerută prin datele de temă.

Ați optat pentru un registru restrâns de materiale și texturi și puțină culoare – în special elemente vegetale. Care au fost alegerile finale și cum pun în valoare zonele diferite ale casei?

În primul rând am fost limitați de buget, a trebuit să gestiónăm resursele economice în așa fel încât să fim siguri că o mare parte din proiectul nostru se va realiza. Prioritatea au fost consolidarea și curățarea casei, iar într-un proiect de acest gen bugetul care revine pentru finisaje este foarte redus.

A trebuit deci să ne limităm la a face strictul necesar fără a renunța însă la calitatea detaliului și implicit a spațiului, atât interior, cât și exterior. Așa că am optat pentru o paletă restrânsă de materiale transparente-opace și geometrii simple cu texturi asemănătoare celor deja existente în interiorul casei: planuri ușoare de plasă metalică și sticlă armată, cortine vegetale, foi subțiri de metal care preiau lumina și o aduc la interior. Aici, suprafețele albe/transparente din plasă au un rol multiplu: lasă vizibilă structura existentă, despart un spațiu principal de altul secundar fără a-l micșora pe primul și constituie suprafața-suport pentru elementul vegetal interior cerut de restaurantul fusion. Am căutat să suprapunem imaginea exteriorului în interior prin repetarea materialelor – pardoseala de piatră, vegetația, elementele de mobilier metalice. Culoarea din interiorul spațiului se realizează prin lumină și materiale.

Pentru noi, ca arhitecți, designul de produs vine mai degrabă ca un experiment cu materialul la scară imediată în încercarea de a satisface o necesitate de multe ori personală. Așa am ajuns să facem și designul pentru mesele din restaurant din materialele și cu tehnicile pe care le aveam la dispoziție pe șantier. Mesele au fost gândite în așa fel încât să fie simplu de montat și demontat. Apoi, gardul dinspre stradă a fost proiectat ca loc de stat, jardinieră, anvelopantă a spațiilor tehnice, se poate închide sau deschide, devenind o limită flexibilă între stradă și piațeta din fața casei.

 Ce putem vedea acum la FORM este practic o primă etapă dintr-un proces complex de recuperare a clădirii vechi. Vi s-a părut oportună această abordare în etape? Credeți că poate susține o anumită unitate a întregului proiect?

În momentul de față sunt terminate din proiect doar etapa 0 (reparații) și etapa I (restaurant, gang, spații exterioare, grupuri sanitare); au mai rămas etapa II (subsolul – spații multifuncționale-proiecții, concerte de muzică, club), etapele III și IV (amenajarea terasei din fundul curții și la etajul 1- galeria, scările interioare).

Împreună cu toți oamenii implicați în acest proiect am încercat să gândim intervenția ca pe un proiect în etape (determinat în cea mai mare măsură de timpi tehnici și de costurile de execuție) și deschis care să restituie casei substanța inițială, să-i asigure o întreținere adecvată în timp și să o includă în circuitul public.

Cum ați descrie o zi perfectă la FORM?

O zi normală de vară, în curte sub copac, cu prietenii și o limonadă de la bar, în zgomot de stradă, cu râsete și copii care să se joace în gang printre biciclete.

Proiect: arh. Jean Craiu, arh. Ada Demetriu, cra·de (cra-de.tumblr.com)
Arhitectură peisagistică: Alexandru Gheorghe, Poteca Studio
Execuție și montaj: Hera
Confecții metalice: Florin Postavariu
Suprafață și buget: 500 mp (etapa 1) / 60.000 euro (etapa 1)