Manual #3: Sydney Cash
Sub numele generic de Light Sculptures, Sydney Cash a însumat prototipuri, modele şi tehnici cu care experimentează de mai bine de 30 de ani. Instalaţiile sunt compuse din surse luminoase şi din foi plane de sticlă (mai precis o suprapunere de layere de oglinzi de cupru şi de argint, de pattern din metal şi sticlă securizată sau, în alte cazuri, de sticlă optică) care creează, împreună, un 3D efemer şi cinetic, format dintr-o imagine pozitivă (oglindirea patternului), respectiv negativă (umbra acestuia). Planul orizontal are atât rolul de a genera, cât şi de a separa reflexia de umbră.
„Instalaţiile mele folosesc lumina şi arhitectura spaţiului pentru a crea elemente care se află undeva la graniţa dintre imagine şi obiect”, elemente definite printr-o suită de proiecţii şi de umbre controlate care se modifică continuu şi care modifică, la rândul lor, spaţiul. Panoul din oglinzi transformă, practic, lumina, dintr-un fascicul focalizat într-o succesiune de imagini. „Sunt situaţii în care pot vizualiza foarte bine dimensiunea fizică, forma, traseul pe care lumina îl parcurge de pe suprafaţa de sticlă pe pereţii pe care desenul e proiectat. Procesul de generare a luminilor şi umbrelor este unul continuu, energetic, şi corespunde mişcării undelor luminoase.”
Lucrările lui Sydney Cash însumează o suită de experimente şi experienţe personale extrem de diverse. „Munca mea e strâns legată de propriul meu raison d’être, de explorări şi descoperiri intrinseci, iar motivaţiile mele sunt, în primul rând, de ordin personal. Şi sper ca, şi pentru privitor, lucrările mele să genereze o schimbare de perspectivă, de posibilităţi, şi să funcţioneze ca sursă de inspiraţie pentru posibile noi sensuri ale ideii de dimensiune şi de lumină”. Artistul american a absolvit Wayne State University din Detroit, în 1965, cu diploma în matematică. S-a mutat apoi la New York, unde a deschis un magazin de oglinzi. „Mi-a plăcut să lucrez cu acest material şi, după ce am închis, în 1970, magazinul, am continuat, în loftul meu din Tribeca, să experimentez cu oglinzile, încercând să produc suprafeţe curbe. Culmea este că rebuturile acestor experimente (piese lăsate prea mult la copt) au devenit baza primelor mele forme tridimensionale din sticlă. Procesul de transformare a sticlei dintr-un material plat într-un obiect flexibil şi fluid era, cumva, paralel cu o schimbare pe care mi-o doream pe plan personal.” De la sculpturi cinetice din lentile şi sticlă la picturi experimentale „cu lumină” sau o serie de bijuterii alb-negru realizată din sticlă optică (şi inclusă de MoMA în catalogul său de Design Stores), artistul operează cu un limbaj aparte, în care imaterialitatea şi caracterul iluzoriu joacă rolurile principale.