Plaisir d’offrir

Nu există o reţetă pentru amenajarea unui apartament, însă unul dintre ingredientele necesare este cu siguranţă relaţia de încredere care se stabileşte între beneficiar şi echipa de arhitecţi. O întâlnire reuşită porneşte de la complicităţi culturale, de la valori şi gusturi comune. În cazul proiectului de faţă, dialogul s-a stabilit firesc, iar tema de amenajare s-a conturat repede: un design interior elegant, care să poată trece uşor prin timp, neafectat de mode şi capricii.

După consolidarea clădirii din anii ‘30 unde apartamentul ocupă etajul 1, cu o tehnică foarte nouă cu fibră de carbon, şi recompartimentarea parţială a spaţiilor, au fost alese pentru amenajare materiale predominant naturale, calde, masive şi preţioase, combinate cu obiecte de artă de calitate, dar şi cu accesorii tehnologice, rezultând un discurs în care se îmbină maturitatea temperată cu spiritul tânăr, temerar.

În afara elementelor decorative în stil high-tech, toate sistemele inteligente care controlează funcţionarea clădirii şi toată aparatura audio-video sunt ascunse, neafectând astfel imaginea de ansamblu. Formele simple, cu texturi elaborate, domină spaţiile, iar culorile de pământ deschise şi calde, suprafeţele albe imateriale – perdele spumoase fără draperii, şi corpurile de iluminat scenografice, organice (Catellani & Smith, Delightfull sau Tom Dixon), vin să completeze atmosfera. Fiecare textură naturală este prezentată într-o nouă interpretare: travertinul cu goluri mari este acoperit cu foiţă de argint şi apoi pictat, marmura albă cu venaturi gri este buceardată, transformându-se într-o suprafaţă vibrată şi irezistibilă din punct de vedere tactil, iar tapetul în relief şi textilele din familia catifelei ţin de o anumită plăcere a explorării.

Jocul abil între cald şi rece creează o anumită tensiune care împrospătează fiecare perspectivă. Spre exemplu, inserţiile de mari dimensiuni din inox lucios intră în dialog cu lumina caldă de zi şi cu materialitatea pregnantă a mesei de dining cu blatul dintr-un nuc secular. Piesa centrală a amenajării rămâne însă şemineul custom-made, cu focar de 320 cm lungime şi cu panouri frontale, unicat, semnate de sculptorul francez Etienne Moyat, care ascund o bibliotecă şi televizorul.

Se regăsesc în proiect numeroase trimiteri culturale, de la perfecţiunea renascentistă întruchipată de desenul lui Leonardo da Vinci (inserat în baia principală, circulară şi masculină, cu un luminator central) la simplitatea austeră a civilizaţiei japoneze.

Terasele deschise spre sud, est şi vest lasă soarele de amiază să pătrundă în toate încăperile şi extind spaţiile de locuit spre exterior. Priveliştea plăcută a vegetaţiei bogate şi a caselor mici specifice vechiului Bucureşti refac încă o dată legătura cu trecutul, de această dată nu numai al familiei, ci al întregului oraş.