Poveşti cu parfum. Ramón Monegal
Provenind din linia celei mai importante familii de parfumieri din Barcelona, Ramón Monegal reprezintă a patra generaţie de fondatori ai casei Myrurgia – furnizorul oficial al familiei regale spaniole şi cel mai important nume în industria spaniolă de profil.
Trainingul său a început în 1972, la Myrurgia, pentru a fi continuat, apoi, la Geneva, cu Artur Jordi Pey (Firmenich), la Grasse, cu Marcel Carles (Roure Bertrand and Argeville) şi la Paris, cu Pierre Bourdon (Takasago and Fragrance Resources). În 1979, creează primul parfum – Alada, succes care îi aduce poziţia de manager artistic al casei şi comenzi de la Adolfo Dominguez, Antonio Miró, Aigner, Ines de la Fressange, Don Algodon sau Massimo Dutti. Odată cu recunoaşterea internaţională vine şi ascensiunea ierarhică în cadrul companiei, pe care, însă, o vinde în 2007, pentru a-şi crea propria linie, alcătuită din 16 parfumuri: o linie de nişă, high end, realizată cu ingrediente rare şi exclusiv naturale.
igloo: Ce înseamnă, ca artist, să ai backgroundul a patru generaţii de parfumieri?
R.M.: Am copilărit şi crescut conectat la tot ce înseamnă esenţe, acorduri, compoziţii de parfumuri, dificultatea obţinerii lor, manufacturare şi marketing. Acelaşi gen de discuţii îl am şi eu, la rândul meu, cu copiii mei, chiar dacă o parte din termeni s-au adaptat zilelor noastre. Pentru a deveni parfumier, trebuie să înveţi meseria, e o profesie ca oricare alta, iar atunci când eşti copil înveţi mult mai repede, datorită curiozităţii, a curajului inerent vârstei, a capacităţii de a lua totul în joacă. Mirosurile se fixează mult mai uşor în memorie, iar cei mai în vârstă devin, fără să aibă neapărat intenţia, profesori care te introduc, treptat, în limbajul, estetica şi modul de percepţie al parfumeriei. Eu, unul, nu am fost pe deplin conştient de baza pe care mi-o formasem deja, în familie, până în momentul în care m-am hotărât că acesta e drumul meu şi vreau să studiez pentru a profesa această meserie.
igloo: Care ar fi momentele cele mai importante ale carierei, până în acest moment?
R.M.: Când am abandonat arhitectura pentru a începe studiile cu profesorul meu, Maître Parfumeur Artur Jordi Pey. Când am avut primul meu succes în cadrul companiei familiei – lansarea parfumului Alada. Când am început să creez imaginea olfactivă a unor branduri de fashion şi a unor celebrităţi. Când am vândut afacerea de familie grupului PUIG. Când am părăsit segmentul de mass market pentru a deveni independent şi pentru a avea propriul brand.
igloo: Care ar fi sursa principală de inspiraţie? Experienţa şi tehnicile moştenite în familie?
R.M.: Am un mare respect pentru marii clasici. I-am studiat, am învăţat foarte multe de la ei şi păstrez tot timpul în minte exemplul lor. În momentul în care creez, primul lucru este să găsesc acel raison d’ être, sufletul, emoţia, atitudinea, valorile… Iar după acest prim pas, după ce ideea s-a conturat, ingredientele sunt limbajul esenţial. Fără ele, nu există scenariu, nu există naraţiune, nu există miros, deci nu există parfum.
igloo: Din punctul de vedere al artistului Ramón Monegal, care ar fi trăsăturile cele mai importante al unui parfum?
R.M.: Am auzit spunându-se de multe ori că folosirea unui parfum e un act superficial sau frivol. Cei care afirmă asta nu au descoperit, încă, din păcate, adevăratul său rol: acela de a comunica. Parfumul e parte din imaginea persoanei. El defineşte, identifică, creează empatie. E foarte important să poţi să-ţi dai seama ce-i face pe oameni să aleagă un parfum sau altul. Şi e ideal să poţi avea propriile criterii legate de alegerea unui parfum sau a altuia, în funcţie de situaţie.
igloo: Spre deosebire de majoritatea parfumurilor, care-şi dezvăluie imediat toate notele, stadiile prin care un parfum Monegal trece sunt foarte complexe. Fiecare poveste se dezvoltă în timp şi se poate schimba în mod neaşteptat de la notele de vârf la cele de bază. Care ar fi secretul care le face să fie atât de versatile?
R.M.: În tinereţe am avut posibilitatea să mixez orice şi să văd ce iese, chiar dacă nu învăţasem, încă, să citesc formula pe care o scrisesem sau nu reuşeam să-mi imaginez mirosul final, sau nici măcar nu reuşeam să-mi imaginez dacă mixul ar putea fi într-adevăr un parfum sau e doar un experiment. Pe măsură ce ne maturizăm, însă, realizăm că cel mai important lucru este procesul intelectual, conceptualizarea muncii noastre, capacitatea de a comunica un mesaj, valorile intrinseci, sufletul, limbajul ingredientelor, scenariul, punctul culminant, tonul, ritmul… pentru că, în fond, parfumul nu înseamnă nici mai mult, dar nici mai puţin decât imaginea olfactivă care converge din valorile celei sau celui care îl poartă. Parfumul nu este un accesoriu, aşa cum mulţi fashion designeri ar crede.
igloo: Care ar fi parfumurile preferate ale lui Ramón Monegal?
R.M.: L’Origan, Fracas, Nº5, Shalimar, Femme, Fidji, Calandre, Diorella, Nº19, l’Eau d’Issey.
igloo: Dar ingredientele?
R.M.: Aromele copilăriei m-au marcat în mod special: marea, gudronul folosit pentru bărci (îmi petreceam vacanţele într-un sat pe Costa Brava), pielea – genţile pe care le purta mama sau scaunele din piele ale Aston Martinului tatei. Apoi, în perioada de studii, am descoperit că mirosul de pământ proaspăt şi umed vine de la rădăcini, aşa că m-am îndrăgostit de ghimbir şi vetiver şi, în special, de acel unic iris de Florenţa, care a fost şi prima esenţă pentru primul meu parfum custom, creat pentru María, soţia mea, şi dăruit în ziua nunţii, acum 36 de ani. Sunt, de asemenea, nume clasice, pe care le-am studiat în amănunt şi pe care le admir şi azi – poate chiar azi mai mult ca niciodată: Shalimar (Jacques Guerlain), incomparabilul iris al lui Chanel 19 (Robert Henri), Cuir de Russie (Ernest Beaux), extractele de lemn exotic ale lui Lucien Maisonier pentru parfumurile Myrurgia, alături de creaţiile profesorilor mei, Artur J. Pey, Pierre Bourdon sau Marcel Carles.
igloo: Legat de linia Monegal, care e povestea packagingului? De ce tocmai forma de călimară?
R.M.: Înainte de a începe să studiez parfumeria, am urmat cursuri de arhitectură, iar această formaţie a definit întreaga structură de bază a modului meu de a lucra. Pe de altă parte, în ultima perioadă, m-am îndreptat şi asupra literaturii, ajungând să public un roman (Parfumierul). Aşa am descoperit valoarea acestui obiect: recipient pentru un material care, în mâinile scriitorului, se poate transforma în orice fel de poveste. Aşa că, atunci când am ajuns să creez propriul packaging, ideea călimării a venit de la sine: e un bun recipient pentru orice poveste a unui parfum şi este un volum arhitectural puternic. Proporţiile au trebuit ajustate pentru a încorpora o valvă care să dea posibilitatea de reumplere. Iar materialele alese au fost de cea mai bună calitate: sticlă prelucrată la maşină semi-automată, balama din zamac (un aliaj de zinc, aluminiu, magneziu şi cupru) şi bachelită pentru capac.
igloo: Cum e o zi de lucru obişnuită?
R.M.: Dedic dimineaţa mirosurilor şi formulelor. Noaptea – procesului intelectual din spatele creării unui parfum. Iar timpul dintre cele două – vânzătorilor, furnizorilor şi clienţilor.
Parfumurile semnate Ramón Monegal se pot găsi la Hip-Nose Perfumery, Calea Dorobanţilor nr. 157, Bucureşti.