Scavia Boutique
Când ne gândim la arhitectura unui magazin de prezentare a bijuteriilor, ne imaginăm o structură simplă, modestă, care pare că se retrage, în încercarea de a atrage cât mai puţin atenţia asupra sa pentru a lăsa obiectele expuse să strălucească. De altfel, acest fapt a reprezentat o sursă de reticenţe pentru echipa de proiectare. Însă, contactul cu brandul reprezentat, ce pune accent pe unicitate, pe o estetică mereu nouă şi diferită, şi pe povestea din spatele fiecărei piese, îndoielile au dispărut, iar colaborarea a dat naştere unui spaţiu cu totul aparte.
Cu o suprafaţă de 70 mp, Scavia Boutique se situează în incinta hotelului J.W. Marriott, unde se bucură de compania a numeroase alte magazine aflate sub sigla unor branduri exclusiviste. Conceptul de amenajare a avut drept punct de plecare însăşi filozofia Scavia, aceea de a crea piese care să reflecte o parte din personalitatea purtătorului. Prin urmare, principala provocare a fost aceea de a concepe un spaţiu care să aducă laolaltă în mod armonios bijuterii cu personalităţi cât se poate de diferite, şi unde fiecare dintre acestea să iasă în evidenţă, fără pericolul iscării unui conflict. Pornind de la această premisă, ideea care a luat contur a fost inspirată din procesul de fabricaţie al bijuteriilor. Indiferent de forma finală, piatra preţioasă intră în acest proces într-o stare brută, mătuită şi rugoasă, urmând ca apoi să i se înlăture prisosul, să i se corecteze forma prin tăieturi ferme şi să îi fie eliberată, prin şlefuire, strălucirea interioară.
Apoi, faza finală presupune operaţiuni legate de funcţionalitate, precum cadrul suport şi detaliile care fac ca bijuteria să poată fi purtată uşor şi confortabil. Înapoi la spaţiul boutique-ului, acesta, relativ restrâns, trebuia să permită expunerea a aproximativ 40 de piese, în cadrul unor suporturi de mai multe tipuri – opt-zece compoziţii, depozitare curentă, depozitare securizată, două zone de prezentare şi discuţii –, totul într-un cadru atractiv, reperabil, unde fiecare piesă să fie valorizată. Arhitecţii au optat pentru trei tipuri de casete de expunere: de sine-stătătoare, adiţonale vitrinei şi încastrate în mobilierul-placare de pe pereţii laterali. Acestea au fost dispuse de-a lungul traseului interior şi ţinând cont de zonele de discuţie, într-un cadru mărginit de pereţi decorativi faţetaţi, brăzdaţi de fante de lumină frânte, în sine o colecţie de bijuterii, cu rolul de a scoate în evidenţă o alta. Mai mult, din punct de vedere funcţional, aceşti pereţi realizează conexiunea între liniile orizontale şi cele verticale ale spaţiului, asigu-rându-i coerenţa.
Principala culoare folosită în amenajare este una neutră – un gri pastelat – care, în combinaţie cu oglinzile înalte şi textura uşor rugoasă a mobilierului ce îmbracă pereţii, precum şi cu liniile şi volumetria acestora, asigură dialogul dintre spaţiu şi elementele care îl compun. În contrast cu declaraţia explicit opulentă, pardoseala finisată cu lemn de stejar uşor albit aduce o notă temperatoare, de echilibru. Piesele negre de mobilier redau senzaţia de simplitate a luxului, oferind o discretă notă de final.