Tipografic Majuscul
LIBERTATEA: cap de acuzare răsturnat prin independenţă teatrală
Pentru tinerii de azi care îşi aruncă mâinile în aer când aud despre Revoluţie, care râd de Ceaşcă, dacă nu chiar votează rămăşiţele sistemului, spectacolul de la Odeon va trage semnalul de alarmă potrivit, la frecvenţe percepute şi de ei – cu suport video şi joc de lumini grăitoare, plus un strop halucinant de coloană sonoră. Pivotând între absurdul aproape caricatural specific vremurilor şi tragicul de care inevitabil se mai împiedica, Tipografic Majuscul se axează doar pe unul din cazurile muşamalizate ieri, zbârlind părul măciucă spectatorilor de azi.
Ca să descriu experienţa mea de martor pseudo-avizat al piesei Gianinei Cărbunariu, la faţa locului aş fi muncit zadarnic să-mi adun gândurile într-o exprimare flexibilă – acum, la cald, aş căuta febril, limitativ, epitete din familia lui „înspăimântător”, şi preconizez că abia peste o săptămână voi scoate capul la suprafaţă de sub limba de lemn, împachetată în driblaje lexicale aproape muzicale, cu care m-a bombardat regizoarea. În miez de Tipografic Majuscul, povestea minorului Mugur Călinescu, pârât, hărţuit şi fatal epuizat pentru păcatul de-a fi scrijelit mesaje „necorespunzătoare” pe zidurile sistemului, te izbeşte în moalele capului. Pe tot parcursul torturii – pe care Cărbunariu o ilustrează direct, autentic, din dosarul acuzatului – o mână de actori (Cătălina Mustaţă, Alexandru Potocean, Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu) în uniforme plumburii, înarmaţi cu camcordere, fug de îndemne la schimbarea de perspectivă, se feresc fizic de instigările necorespunzătoare, se şterg de „murdăria” crestăturilor în văzul lumii. Ca o cascadă de brizanţi, ele revin mereu, cu forţe însutite.
Mă năşteam la un an după stingerea lui Mugur sub talpa (găunoasă, telescopică a) aparatului represiv al acelor vremuri, iar cazul lui îmi ajunge abia acum la ureche, pe calea actoriei de primă mână şi a respectului – insuflat retroactiv – faţă de eroii încă ignoraţi în manualele de istorie. Ceaşcă e mort. Trăiască butoiul din care consumăm responsabil, însetaţi,
LIBERTATE.