Axa Maløv
Aria din jurul gării din Maløv, Danemarca era, înainte de 2010, ca oricare altă zonă de gară, un scurtcircuit al ţesutului (sub)urban, cu o parcare generoasă în faţă şi o zonă de buffer. Mai mult decât atât, fiind dublată de o autostradă aproximativ paralelă cu şinele de tren (Maløv Byvej), urmată la scurtă distanţă de o altă stradă de dimensiuni considerabile, conexiunea pietonală către gară lăsa mult de dorit, atât estetic, cât şi din punct de vedere al sentimentului de siguranţă.
În 2010, acesta a fost transformată radical de un proiect realizat de ADEPT Architects în colaborare cu LiW Planning, care conectează districtul recent Søndergard, la sud de gară, cu partea mai veche a suburbiei Maløv, aflată la nord.
Proiectul „axa Maløv”, care reformulează complet estetica şi topografia zonei, a fost distins cu premiul naţional danez de arhitectură peisageră. Motivaţiile juriului subliniau că intervenţia creează o conexiune distinctă de-a curmezişul unor intersecţii cu trafic intens într-o zonă „imposibilă”.
Într-adevăr, infrastructura este vitală şi parte integrantă din forma urbană, atât timp cât este construită la scară umană şi pentru viteze reduse. Atunci când viteza, nivelul sau volumul infrastructurilor împiedică traversarea facilă, fără efort, se transformă în bariere cu consecinţe de multe ori dramatice: proximitatea lor imediată implică diverse buffere şi retrageri pentru viaţa urbană, ducând la aşa-zisul „efect de graniţă”. În The Death and Life of Great American Cities, Jane Jacobs explica cum zonele monofuncţionale masive şi continue creează frontiere urbane. Aceste graniţe nu sunt numai margini: în timp, ele distrug relaţiile între vecinătăţi până la punctul la care devin graniţe sociale, spaţii ale nimănui de-a lungul cărora au loc segregări dramatice şi se cultivă „cuiburi” de criminalitate sau vandalism.
Începând cu apariţa căilor ferate şi autostrăzilor de mare viteză, oraşele au căpătat enumărate bariere de acest gen, a căror rezolvare a devenit stringentă. Cu ajutorul noilor tehnologii şi a unei perspective mai evoluate asupra formei urbane, majoritatea municipalităţilor fac eforturi pentru rezolvarea vitezei, poluării şi a diferenţelor de nivel asociate cu asemenea zone. Aceste măsuri au rolul de repara ţesutul urban prin netezirea suprafeţelor şi printr-o mai bună integrare a fluxurilor de circulaţie, facilitând traversări şi asigurând transparenţa dintr-o parte în alta a infrastructurii.
Axa Maløv este produsul unei astfel de iniţiative locale care, fără să intervină asupra infrastructurilor propriu-zise, şi-a propus să repună în circuitul urban zonele de buffer, declivităţile şi alte suprafeţe reziduale care accentuau segregarea dintre gară şi cartierele învecinate. Astfel de zone sunt de obicei inaccesibile sau cotropite de hăţişuri de plante, care ţin pietonii la distanţă. Proiectul face uz de funcţiuni neconvenţionale, adresate cu precădere tinerilor, şi care se pot adapta cu uşurinţă sitului, precum baschetul, parkour, un parc de skating şi căţărat, mese de tenis. Acestea sunt acompaniate de o piaţă care are loc în mod regulat, de cafenele, spaţii verzi, magazine, programe de gimnastică în aer liber, ce vizează toate segmentele populaţiei, asigurând astfel un spectru social echilibrat. Funcţiunile injectează viaţă într-un spaţiu altădată letargic, reintroducându-l în circuitul urban şi conectându-l la reţeaua pietonală şi de piste ciclabile ale oraşului.
Ceea ce impresionează cu precădere este consistenţa abordării care derivă într-un mod unitar din peisajul ancestral al zonei, populată de morene, soluţiile conceptuale, estetice şi tehnice. În 2008, când echipa a câştigat concursul susţinut pentru refacerea zonei, propunerea se intitula „Meltwater Valley”, propunând interpretarea axei ca o albie cizelată de topirea gheţarilor. Relieful glaciar a fost explicit tradus în arhitectură, prin terase care simulează depunerile de gheaţă şi cele două traversări subterane ale infrastructurii de circulaţie, tratate ca şi cuburi luminoase de gheaţă.
Inversarea imaginii negative a celor două tunele – din spaţii întunecate în surse de lumină – este susţinută de amplasarea suitelor de gradene, rampe, trepte şi bănci care articulează un spaţiu public deschis, plin de viaţă şi uşor de supravegheat din toate unghiurile, fapt care contribuie decisiv la apariţia sentimentului de siguranţă.