fbpx

 
23 ianuarie 2023

Battersea Power Station

TEXT: Viorica Buică FOTO: John Sturrock, Jason Hawkes, Brendan Bell, Charlie Round Turner

În perioada de maximă activitate, în Battersea Power Station se ardeau 230 de tone de cărbuni pe oră, în mijlocul unui oraș de opt milioane de locuitori. O realitate (întunecată) greu de imaginat astăzi plimbându-te pe aleile impecabil amenajate din jurul monumentalei clădiri sau explorând zecile de magazine și restaurante de top din interioarele radical restructurate. După închiderea definitivă din 1983, centrala (care ajunsese să producă la un moment dat o cincime din electricitatea necesară în Londra) a trecut prin mai multe planuri de transformare, abandonate succesiv. În 2012, situl a fost cumpărat de un consorțiu din Malaezia și astfel a fost demarat un impresionant proiect ce stă în centrul revitalizării unei uriașe zone postindustriale din sudul Londrei, în imediata proximitate a Tamisei.

Masterplanul realizat de Rafael Viñoly, LDA Design și Andy Sturgeon pentru întreaga zonă adiacentă centralei a fost translatat în opt faze de construcție, implicând proiecte atribuite unor echipe diferite de arhitecți. Redeschiderea iconicei Battersea Power Station la mijlocul lui octombrie marchează finalul celei de-a doua etape, finalizată sub semnătura WilkinsonEyre (proiectul de conservare și restaurare) și Michaelis Boyd (design interior).

Una dintre cele mai mari construcții de cărămidă din Europa (concepută de arhitectul Sir Giles Gilbert Scott și listată ca patrimoniu grade II), Battersea Power Station este de fapt alcătuită din două segmente: Battersea A a fost inaugurată în 1935, iar Battersea B a fost dată în folosință în 1944, în ciuda războiului, cu ultimul coș finalizat în 1955. Cele patru coșuri ale centralei sunt definitorii pentru skyline-ul Londrei și au fost prioritare în  procesul de restaurare, sub atenta supraveghere a unei comisii publice de specialitate: între 2014 și 2017, acestea au fost complet dezmembrate și apoi reconstruite cu tehnica originară și folosind aceeași combinație de ciment și oțel. Arhitecții și-au propus să păstreze și să pună în evidență cât mai multe detalii și texturi autentice, generând totodată spații dramatice și pline de personalitate pentru un public contemporan. După o restaurare coordonată cu pasiune și exactitate de echipa WilkinsonEyre, în 2021 centrala a fost ștearsă de pe lista de patrimoniu în risc a organizației Historic England.

În prezent, Battersea Power Station găzduiește un mix de funcțiuni, incluzând 254 de apartamente, amplasate pe fațadele de vest și de est și deasupra Boiler House, în jurul unei grădini la înălțime, și spații generoase pentru birouri (din 2023 aici se va afla sediul Apple din Londra). Recenta inaugurare a spațiilor comerciale, deschise publicului larg, în impresionantele Turbine Hall A (ce reflectă atmosfera glamour a anilor ’30) și Turbine Hall B (cu o imagine mai austeră, brutalistă) a readus complet la viață uriașa clădire, dincolo de zidurile de cărămidă.

Phase 2, Battersea Power Station

Pe lângă magazinele-concept și restaurantele unice, noul centru urban oferă o serie de experiențe inedite: o perspectivă panoramică a Londrei din liftul de sticlă care se ridică deasupra unuia dintre coșuri, un spațiu exclusivist de evenimente în Control Room A, cu toate elementele Art Deco restaurate impecabil, și un bar de 180 de locuri în Control Room B, un cinema de lux, dar și un spațiu expozițional cu documente și obiecte de arhivă – o incursiune necesară în istoria locului. În plus, pe perioada festivă – unul dintre cele mai spectaculoase patinoare din Londra, inaugurat odată cu promenada pietonală Electric Boulevard.

Dacă la început vorbeam despre componenta contradictorie dintre un caracter ferm, regional, și o deschidere către o arhitectură înscrisă în ambițiile „europene” (dovadă fiind preocuparea pentru sustenabilitate, activarea comunităților etc.), poate merită clarificat faptul că ea nu reprezintă un derapaj, ci reflectă mai mult o abilă coprezență, echilibristica micului birou din Bruneck între cele două direcții oferind un posibil răspuns proliferării diverselor pastișe adunate sub umbrela „doctrinară” a unei arhitecturi „contextuale”.

Articol publicat în igloo #211 / Kéré Architecture / Decembrie 2022 – Ianuarie 2023

 

 

Tag-uri:
Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
 
Return to shop