Bauhaus Collective Revival
[mp_row]
[mp_span col=”2″]
[mp_text]
Text:
Ioana Păunescu
[/mp_text]
[/mp_span]
[mp_span col=”10″]
Designul este un instrument social şi de continuu upgrade al vieţii de zi cu zi. De asemenea, designul este rezultatul fuziunii dintre toate artele, asociate sau tangenţiale lui, plus meşteşug şi abordare de factură industrială. Mai mult chiar, designul este şi subiect de socializare, de partajare şi de folosire ca sursă deschisă (accesibil oricui şi posibil de îmbunătăţit şi de modificat de către oricine care, indiferent de pregătirea în domeniu sau de statutul social, vine cu o idee bună pentru, de exemplu, platforme de printare 3D sau Wikipedia, ca să dăm exemplul clasic).
Iar toate aceste idei, în pofida aerului lor avangardist, au fost enunţate, experimentate şi demonstrate încă de-acum aproape o sută de ani. Chiar dacă, pe vremea lui Walter Gropius, părinte al mişcării Bauhaus, şi al lui Hannes Meyer, cel de-al doilea director al şcolii respective, creaţia colectivă de tip open source purta numele mai modest de principiu coop, nu înseamnă că ideea era cu mult diferită. De altfel, multe dintre modelele Bauhaus au intrat demult în uzanţa noastră zilnică: structurile metalice, de la cele ale clădirilor la cele ale scaunelor, pereţii-cortină din sticlă, ideea de identitate grafică sau fonturile sans serif aparţin – bineînţeles cu nuanţele, cu micile diferenţieri, cu plusurile şi minusurile de rigoare pe care le ştim cu toţii – acestei şcoli care, deşi a activat pentru doar 14 ani, şi-a impus conceptele asupra multor aspecte din viaţa modernă: „designul unui obiect este o consecinţă a funcţiunii şi a condiţiilor naturale ale acestuia”, spunea Gropius în 1925.
Contexte şi istorii
În aprilie 1919, Gropius făcea public Manifestul Bauhaus şi obiectivul său radical: acela de a reimagina lumea materială prin prisma unui instrument nou care să aducă „artă în industrie”. De aici a rezultat şi obiectivul şcolii Bauhaus – acela de a educa studenţii în spiritul creării unor obiecte frumoase din punct de vedere estetic şi în acelaşi timp adecvate, funcţional, noului sistem de viaţă modern al secolului XX. Şi astfel, loc de experiment şi educaţie în egală măsură pentru profesori şi pentru studenţi, şcoala Bauhaus a devenit un atelier de dizolvare a vechilor tipare şi, pentru noi, cei de azi, o poveste plină de nume de referinţă. Studenţii, veniţi din medii sociale diferite şi având backgrounduri culturale diferite, erau introduşi, de către Paul Klee, Vasily Kandinsky sau Josef Albers, în studiul materialelor şi al teoriei culorilor, pentru a participa, ulterior, în workshopuri specializate şi de creaţie (preponderent) colectivă. Atelierul de mobilier era unul dintre cele mai populare, în special între 1924 şi 1928, atunci când, sub îndrumarea lui Marcel Breuer, atelierul a deconstruit, practic, piesele uzuale de mobilier, pentru a le reconstrui într-o formă minimală, epurată de orice detaliu fără rol funcţional. Inspirându-se, de exemplu, din forma cadrului propriei biciclete şi având ca scop crearea de mobilier uşor (şi ca greutate, şi ca model de reprodus la scară largă), Breuer a conceput faimoasele sale scaune cu structură din metal, printre care şi „Wassily” (1925). De mare succes, deopotrivă educativ şi comercial, au fost şi atelierul de textile (studenţii erau încurajaţi să experimenteze cu noi materiale ca celuloza, fibra de sticlă sau metalul, şi cu compoziţii abstracte, iar creaţiile lor aveau mare succes comercial şi aduceau, astfel, fonduri suplimentare şcolii), atelierul de prelucrare a metalelor (condus, printre alţii şi de Marianne Brandt, unde s-au produs frumoase obiecte de uz casnic şi lămpi, inclusiv lămpile din campusul şcolii) şi atelierul de typography (condus de László Moholy-Nagy alături de designerul grafic Herbert Bayer). După închiderea şcolii în 1933, ideile au ajuns, sub o formă sau alta, şi în alte instituţii de renume: Marcel Breuer şi Joseph Albers au predat la Yale, Walter Gropius – la Harvard, iar Moholy-Nagy a înfiinţat New Bauhaus în Chicago, în 1937. 3. Marcel Breuer, Lounge Chair B3 (cunoscut ca „Wassily Chair”), 1925, Colecţia Vitra Design Museum, foto: Vitra Design Museum, Jürgen Hans 4. Imagine dintr-un manual de instrucţiuni pentru folosirea uneltelor, Thonet, 1935, foto: Colecţia Alexander von Vegesack, Domaine de Boisbuchet 5. Erich Dieckmann, scaun-tip dintr-o serie modulară de mobilier din lemn, circa 1926/1927. Ca şi Marcel Breuer, Dieckmann a experimentat diverse modele de scaune şi este în special cunoscut pentru obiectele create din lemn
#itsalldesign sau repunere În context
Muzeul de Design Vitra prezintă, între 26.09.2015 şi 28.02.2016, The Bauhaus #itsalldesign.
Expoziţia cuprinde piese din domeniul graficii, filmului, fotografiei, arhitecturii şi designului de interior şi de obiect, printre care unele foarte rare sau prezentate chiar în premieră. Accentul cade pe surprinzătoarea actualitate a designului acestei insituţii legendare astfel încât, alături de nume istorice (precum Marianne Brandt, Marcel Breuer, Lyonel Feininger, Walter Gropius sau Wassily Kandinsky) găsim şi multe repere contemporane: Olaf Nicolai, Adrian Sauer, Enzo Mari, Konstantin Grcic, Hella Jongerius, Alberto Meda, Jerszy Seymour, Jason Wu, Opendesk sau Lord Norman Foster. Juxtapunerea are rolul de a semnala paralele surprinzătoare între un concept avangardist de secol XX şi o realitate deja cotidiană de secol XXI; între dezbaterile actuale asupra unor noi metode şi iniţiativele şcolii Bauhaus în materie de experimentare; între rolul social al designerului de azi şi cel al anilor ’25. Perspectiva contemporană include printuri 3D create de Front, Alberto Meda sau Minale Maeda, piese-manifest (Opendesk), interviuri cu Lord Norman Foster, Enzo Mari sau cu directorul artistic al Boss Womenswear, Jason Wu – toate alese cu rolul de a ilustra „influenţa pe care Bauhaus continuă să o exercite, de la designul de automobile Mercedes-Benz la seria de mobilier Pipe (2009) a lui Konstantin Krcic pentru Muji şi Thonet, care a fost inspirată din ideile lui Marcel Breuer.” (din comunicatul de presă emis de Muzeul de Design Vitra). Pentru a contura o imagine detaliată a modelelor Bauhaus, expoziţia #itsalldesign cuprinde încă alte trei zone tematice: contextul istoric şi social al şcolii, ilustrat cu piese inedite, cu accent pe fuziunea dintre artă, meşteşug, tehnologie şi industrie; experimente „totale” ale perioadei – explorări ale designului din toate zonele artei, de la spectacole de teatru la arhitectura locuirii colective minimale şi la teoria culorilor; şi, nu în ultimul rând, comunicare – typography, expoziţii, film experimental, fotografie, afişe, pe scurt întreaga zonă grafică a Bauhaus, de la inovaţii până la miturile şi clişee încă asociate, şi azi, curentului. / www.design-museum.de 6. Hannes Meyer, amenajare de interior de cameră ilustrând principiul coop, Basel, 1926, foto: Archiv ETH Zürich. Motto-ul arhitectului era „Volksbedarf statt Luxusbedarf” (nevoile omului şi nu nevoia de lux) şi, în perioada în care a fost director al Bauhaus, „Volkswohnung” (apartamentul popular) a fost principalul leitmotiv al şcolii. 7. AYRBRB, pavilionul „Home ’14”, 2014: reinterpretare contemporană pornind de la camera coop a lui Hannes Meyer, foto: AYRBRB 8. Alberto Meda, print 3d „Lightness”, ediţie limitată, 2015, foto: Alberto Meda 9. Marcel Breuer, „ti 1a”, 1922 – scaun din lemn dintr-o serie de modele cu structură tip grătar şi cunoscute şi sub numele de „Slatted Chairs”, Colecţia Vitra Design Museum, foto: Vitra Design Museum, Jürgen Hans 10. Enzo Mari, „Proposta per un’autoprogettazione”, 1973 – scaun dintr-o serie de mobilier creată pentru a putea fi executată de oricine având la îndemână un ciocan şi nişte lemne, Colecţia Vitra Design Museum, foto: Andreas Sütterlin Noi experienŢe, la Dessau De la muzeul Vitra, de lângă Basel, putem urca până în inima Germaniei, la Dessau, acolo unde putem experimenta modul de viaţă al sistemului colectiv/coop Bauhaus, stând pentru o noapte într-unul din studiourile din campus şi luând micul dejun în cantina dedicată studenţilor şi profesorilor mai sus-amintiţi. Clădirea Studio (sau Prellerhaus, cu referire la clădirea Studio din Bauhaus Weimar, numită după Friedrich Preller), un cub cu cinci niveluri şi aspect (emblematic) de ansamblu de locuinţe colective, este compusă din 28 de studiouri de aproximativ 24 mp, astăzi disponibile de închiriat în regim hotelier, dar odinioară dedicate tinerilor asistenţi, profesori sau studenţi de elită ca Josef Albers, Hannes Meyer sau Marcel Breuer (doamnele – Gertrud Arndt, Marianne Brandt, Gunta Stölzl sau Anni Albers – aveau dedicat un etaj, şi anume primul). Începând din octombrie 2013, una dintre camere a fost în detaliu reconstruită, cu mobilierul, cu obiectele şi cu detaliile originale, în timp ce restul studiourilor sunt amenajate pentru a reflecta mai curând personalitatea primului locuitor. Cantina campusului s-a redeschis pe 14 iulie 2014, odată ce scaunele design Marcel Breuer au fost recondiţionate de către Hinnerk Scheper, iar schema cromatică a fost refăcută conform cu originalul. / www.bauhaus-dessau.de 11. Clădirea Studio (Prellerhaus), proiect Walter Gropius, 1925/26 – vedere a faţadei estice, foto: Yvonne Tenschert, 2010, Bauhaus Dessau Foundation 12, 14. Cameră reconstituită din clădirea Studio, foto: Yvonne Tenschert 2013, Bauhaus Dessau Foundation. Reconstituirea a presupus refacerea tuturor detaliilor: înălţarea uşii de acces de la 2.10 la 2.22 (standardul originalului), reintroducerea radiatoarelor şi a obiectelor sanitare de epocă, precum şi a mobilierului cu structură metalică realizat de Marcel Breuer. 13. Studio personalizat al lui Franz Ehrlich, foto: Yvonne Tenschert, 2013, Bauhaus Dessau Foundation. Unul din cei mai importanţi arhitecţi ai RDG, Franz Ehrlich (1907-1984) a studiat la Bauhaus (1927-1930) şi, pentru o scurtă perioadă, a şi lucrat alături de Gropius. Camera este mobilată cu o serie modulară cunoscută sub numele de „602” pe care Ehrlich a creat-o în anii ’50 şi care a fost unul dintre cele mai populare modele ale vremii. 15, 16. Cantina Bauhaus, foto: Tadashi Okochi © Pen Magazine, 2013, Stiftung Bauhaus Dessau
[/mp_span]
[/mp_row]