Biblioteca publică, Des Moines, Iowa
După ce în anul 2000 câştiga competiţia pentru Muzeul de Artă din Davenport, David Chipperfield, singurul „neamerican” dintre cei cinci finalişti, câştigă a doua competiţie în SUA, în 2001 fiind desemnat să realizeze proiectul pentru noua bibliotecă publică a oraşului Des Moines. Finalizată în 2006, clădirea îşi deschide porţile pentru public şi critici, fiind premiată în mai multe rânduri.
Asemenea multor oraşe importante, Des Moines, capitala statului Iowa, a suferit numeroase modificări în ultimii ani, ce au dus, printre altele, la o degradare a spaţiului public şi a modului de locuire. Traficul excesiv de aglomerat şi sistemul de „skywalkers” (pasarele de legătură între două clădiri, amplasate la nivelul 1 sau 2 al acestora) dezvoltat în anii ’80 sunt doar o parte dintre factorii ce au determinat demararea unor proiecte de reabilitare de mare amploare. Noua bibliotecă publică face parte din proiectul Western Gateway, unde, împreună cu parcul în care este amplasată, este piesa de rezistenţă. Biblioteca acţionează ca o legătură între centrul oraşului şi această zonă, aflată în curs de dezvoltare. Pe de o parte, relaţionează cu clădirile din apropiere, dar, în acelaşi timp, domină suprafaţa parcului, plutind în peisaj. Se preconizează ca în viitorul apropiat să fie construite ansambluri rezidenţiale în vecinătate, care să repopuleze centrul şi să readucă la viaţă circulaţia pietonală.
Spaţiile exterioare sunt modelate diferit, iar legătura interior-exterior este foarte puternică. Forma este dictată de dorinţa de a stabili spaţii distincte de-a lungul perimetrului său, dar şi de nevoia de a utiliza la maximum lumina naturală. La vest, biblioteca se închide în jurul volumului adiacent „Lojei Masonice”, delimitând o curte. La sud, o a doua „accidentare” permite realizarea unei rampe care duce la subsol, spre locurile de parcare şi spre alte anexe, cum sunt locul de unde pot fi ridicate cărţile comandate on-line sau cel la care pot fi returnate cele împrumutate. În cele din urmă, în partea opusă parcului, se află un alt acces şi o cafenea deschisă către exterior, amplasată la intersecţia a două dintre aripile clădirii. Galeria Gateway, un spaţiu activ şi flexibil, conduce o parte a traseului public în clădire, întărind caracterul de punte între parc şi oraş şi îndulcind trecerea de la parc la bibliotecă.
Din interior, acest ansamblu permite vizibilitatea în exterior, în toate direcţiile şi nu necesită elemente suplimentare de protecţie împotriva luminii excesive. La exterior, în timpul zilei, clădirea este opacă, în zilele senine fiind chiar strălucitoare. Noaptea, ea devine translucidă, dezvăluind distribuţia şi compoziţia spaţiilor interioare.
Structura de beton, ridicată pe două niveluri la partea superioară şi un parc auto, la subsol, este înfăşurată în totalitate într-un material compozit, alcătuit din trei straturi de sticlă şi un mesh de metal. Panourile înalte de 4,2 m nu sunt identice. Subtilele variaţii în compunerea lor oferă bibliotecii o structură diferenţiată şi uniformă în acelaşi timp, punând astfel în valoare forma fragmentată a clădirii. Suprafaţa laminată dintre foile de sticlă, un strat de cupru perforat, reduce luminozitatea şi captează energia solară, acest mesh fiind singurul mijloc de protecţie împotriva luminii excesive. El asigură vizibilitatea în exterior pe toată durata zilei şi filtrează lumina naturală, diminuând efectele nocive ale climei asupra interiorului şi reducând la minimum necesarul de lumină artificială, care are efect direct asupra costurilor implicate pe termen lung.
Acoperişul este îmbrăcat în gazon. El reţine apa, aceasta însemnând impact minim asupra sistemului de scurgere, în cazul precipitaţiilor, şi îngreunarea transferului de căldură.
Spre deosebire de exterior, care se dovedeşte a fi extrem de sofisticat, interiorul este riguros şi matematic realizat. Pe lângă fondul de carte, biblioteca dispune şi de alte servicii educaţionale, cum ar fi locurile de joacă pentru copii sau spaţiul pentru conferinţe şi cafeneaua aferentă, în scopul accentuării caracterului public al clădirii şi al integrării ei în comunitate.
Administraţia şi anexele de serviciu se află amplasate în aripa de est. Rafturile de cărţi sunt astfel poziţionate încât să se păstreze permanent vizibilitatea în exterior. În ambele niveluri ale bibliotecii, rafturile sunt dispuse liber, orientate pe direcţia nord-sud. Pe fiecare nivel, ele sunt întrerupte de culoare ce permit circulaţie şi acces pe direcţia est-vest. La fiecare capăt se află câte o scară metalică, dispusă liber, vopsită în negru, pentru a contrasta cu peretele verde-kiwi. Ca ansamblu, rafturile sunt concepute ca un volum rectangular decupat de geometria sofisticată a pereţilor perimetrali.
Betonul aparent joacă un rol extrem de important în acest proiect. Din punct de vedere al conceptului, aspectul brut al pardoselii accentuează legătura cu spaţiul exterior, iar din punct de vedere economic, absenţa tavanelor suspendate înseamnă consum mai mic de energie pentru păstrarea temperaturii scăzute în interior.
Acest proiect a trebuit „livrat” în condiţiile unui buget extrem de limitat şi în condiţiile restrictive impuse de industria americană de construcţii. El a fost conceput ca o inserţie într-un spaţiu bogat plantat cu vegetaţie înaltă, motiv pentru care reuşita sa depinde de amenajarea peisagistică, care a revenit unui arhitect local. Deşi s-a discutat pe marginea acestui subiect, în final, s-a optat pentru o vegetaţie minimală, lăsând clădirea să plutească liber… din considerente financiare.