fbpx

 
13 octombrie 2022

Restaurarea bisericii domnești din Rădăuți

ARHITECTURĂ: Polarh Design TEXT: Cristian Brăcăcescu FOTO: Polarh Design

În lipsa pisaniei originare, înlocuită de Alexandru Lăpușneanu în 1559, când a adăugat vechii biserici un pridvor închis, datarea lăcașului și, implicit, identitatea ctitorului nu sunt certe. Multă vreme ctitoria a fost atribuită domnitorului Bogdan I (1359-1367). Cercetările arheologice efectuate de Lia și Adrian Bătrâna plasează edificarea ei în timpul domniei lui Petru Mușat (1375-1391). În primii ani din domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432) Mitropolia Moldovei, afiliată Patriarhiei Bulgare din Ohrida, a trecut în subordinea Patriarhiei Constantinopolului și s-au înființat noi eparhii, la Roman și la Rădăuți. Astfel, biserica Sf. Nicolae a primit rangul de catedrală episcopală.

După trecerea Bucovinei, în 1775, de sub tutela otomană în stăpânirea Imperiului Austriac, mănăstirea a fost desființată și episcopia mutată la Cernăuți. Unele chilii au fost demolate, altele transformate în grajduri pentru cavaleria austriacă. Biserica monahală din Rădăuți a devenit pentru următoarele două secole biserică de mir. După ce în perioada comunistă a fost dezafectată cultului și a devenit muzeu, în 1992 și-a recăpătat destinația inițială, cu denumirea de Mănăstirea Bogdana.  Clopotnița, alintată în dulcele grai moldovenesc cu numele de zvoniță, are o datare bine precizată: 1781. A fost construită cu îndemnul și cu talerii lui Dositei Herescu, ultimul episcop cu reședința la Rădăuți. Un clopot, inscripționat Io, Ștefan, voivodul Țării Moldovei, este atribuit lui Ștefan Mușat (1394-1399). După restaurare, turnul clopotniței, precum și casa parohială au primit destinații muzeale.

8

Biserica are o conformație arhitecturală aparte, semnificativă pentru originile arhitecturii ecleziastice și poate fi considerată prototipul bisericilor fără abside laterale din Moldova. Structura bazilicală, de sorginte gotică, a fost divizată, după cerințele cultului ortodox, în altar, naos și pronaos. Altarul de plan elipsoidal e format dintr-o absidă semicirculară, prelungită cu un spațiu intermediar, ce poate fi asociat corului unei biserici gotice. Cu mici diferențe, naosul și pronaosul au aceeași spațialitate. Nava centrală, boltită în leagăn, are în dreptul stâlpilor arce dublou ce ies din zid, fără console de reazem. Navele colaterale, mai scunde, au bolțile dispuse perpendicular pe axul bisericii. Deasupra lor se află două mici încăperi cu rol de tainiță sau depozitare, la care se urcă prin scărița elicoidală din colțul pronaosului.

x

Pridvorul are în centru o cupoletă susținută de opt arce încrucișate, sistem specific  veacurilor 15 și 16. Lateral, boltirea e completată de câte două arce în plin cintru. Cele două uși de acces, ca și ușa către pronaos, au ancadramente de piatră cu profilaturi gotice, ca și ferestrele de deasupra intrărilor. Fereastra dinspre vest, cu menou central, este mai elaborată decât celelalte ferestre, ale căror goluri dreptunghiulare, cintrate sau trilobate sunt la rândul lor înconjurate de profilaturi gotice. Decorul fațadelor e împlinit de șirul ocnițelor de sub streașină, element ce va deveni emblematic pentru bisericile moldovenești. Decorului sculptat i se alătură pictura, componentă intrinsecă a spațiului liturgic ortodox. În pod și la baza absidei s-au găsit urme de decor policrom din prima fază a bisericii lui Petru Mușat.

16

Un al doilea strat datează din vremea lui Alexandru cel Bun. Cea mai consistentă parte a picturii a fost executată spre sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare. Mărită simțitor prin actuala restaurare, constituie un valoros ansamblu pictural, comparabil cu cele de la Sf. Ilie — Suceava, Voroneț și Bălinești. Preferința acordată anumitor teme iconografice, precum și localizarea acestora, sugerează dubla însemnătate a lăcașului la acea dată: necropolă voievodală și sediu episcopal. Tabloul votiv, cu o succesiune de personaje a căror identitate este încă incertă, constituie cea mai veche genealogie iconografică din țările române și afirmă temeiul dinastic al succesiunii la domnie.

9

În mod regretabil, o mare parte din frescă s-a pierdut. Aflată într-o stare precară, mai ales în zona bolților afectate de intemperii, în anii 1880-1882 pictorul Epaminonda Bucevschi a repictat unele scene culoare pe culoare, în tehnica a secco, iar pe altele le-a îndepărtat, înlocuindu-le cu o boltă înstelată sau cu motive ornamentale. Restaurarea exigentă din 2018-2020 a reușit să recupereze porțiunile ocultate și a eliminat repictările. Restaurarea portalurilor din pridvor și pronaos s-a axat pe eliminarea depunerilor acumulate în timp, inclusiv a culorilor aplicate în 1880. La partea inferioară au fost necesare mici completări cu tasele dintr-un material litic similar. În final, ancadramentele și-au recăpătat expresia naturală fasonată de meșterii pietrari.

Dacă rangul de episcopie a așternut doar un nimb trecător pe istoria lăcașului, calitatea de necropolă voievodală, cu rădăcini adânci și puternice, și-a păstrat continuitatea. Întru cinstirea strămoșilor, în 1480 Ștefan cel Mare a pus de s-au cioplit câteva lespezi funerare somptuoase. Cele mai multe, dacă nu toate, sunt lucrate de un meșter polonez, mistr Jan, care și-a trecut numele pe mormântul lui Bogdan I. Alături de el, în colaterala sudică, odihnesc Lațcu Vodă (1368-1375) și Petru Mușat. Lipite de peretele de nord al naosului se află mormintele domnitorilor Ștefan Mușat (1394-1399) și Roman Mușat (1391-1394), precum și al bunicului și al unchiului lui Ștefan cel Mare, ambii cu numele de Bogdan. În pronaos, încăperea destinată femeilor, sunt înhumate, în 1497, cneajna Anastasia, fiica lui Lațcu, și în 1518 doamna Stana, mama lui Ștefăniță Vodă. Numele răposaților și ale donatorilor sunt înscrise de-a lungul laturilor, în slavonă, cu elegante litere chirilice. Pe contur și în câmpul central sunt săpate în relief plat diverse torsade, arabescuri și vrejuri cu palmete – în combinații diferite pentru fiecare lespede.

15

În 2018, casa parohială era în stare de colaps post-seismic și învelitoarea bisericii smulsă de vânt. Acoperișul a fost refăcut, cu o pantă ușor accentuată și fragmentat, în plan și pe înălțime, deasupra altarului, așa cum apare în macheta din tabloul votiv. Capetele grinzilor și căpriorilor ce susțin streașina au fost chertate decorativ, pentru a reliefa importanța și interesul acordat monumentului. Succesiunea etapelor de construcție a fost evidențiată discret pe fațade, prin textura finisajelor: zidăria de secol XIV și XV este acoperită cu o tencuială subțire, mulată pe pietre, iar cea a pridvorului adosat în 1559 este rostuită. Pavajul aleilor și peluzele bordate cu flori acompaniază sobru simplitatea arhaică a clădirilor din incintă. Atât la exterior, cât și la interior, sistemul de iluminat pune în evidență detaliile de arhitectură și pictura interioară. Surse geotermale, captate prin foraje de mare adâncime, alimentează sistemul de încălzire prin pardoseală. În pavimentul bisericii a fost marcată, cu dale de culori diferite, fundația bisericuței primordiale de lemn, sămânța din care a încolțit ctitoria domnească din Rădăuți.

PROIECT: Restaurarea, conservarea patrimoniului cultural la Mănăstirea Bogdana; ADRESĂ: Str. Bogdan Vodă 6, Rădăuți, jud. Suceava; SUPRAFAȚA TERENULUI: 16.766 mp; SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ DESFĂȘURATĂ CARE A FĂCUT OBIECTUL PROIECTULUI: 1.312 mp (din total 4.782 mp); ARHITECTURĂ: Polarh design: dr. arh. Virgiliu Polizu, arh. Ruxandra Căpăţână, arh. Mircea Căpăţână; STRUCTURĂ: Exprosov,  dr. ing. Lucian Soveja; INSTALAȚII: ing. Ioan Roşiu, ing. Florin Popa, ing. Gabriel Fuiorea; RESTAURARE PICTURĂ: CERECS ART, prof. dr. Oliviu Boldura, coordonator proiect, Atelier Remonza, dr. Georgiana Zahariea; RESTAURARE DECOR LITIC: Ionel Gemanar, Gheorghiță Dănăilă-Sandu, Anca Luca; FINALIZAT: 2020

 

Articol publicat în igloo #209 / Reprezentare în arhitectură / august-septembrie 2022

Tag-uri:
Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
 
Return to shop